...

De joi dupa-amiaza pana luni dimineata o sa fiu la Marsilia, mi-am luat ieri bilete si astept sa fiu entertained, cine are urechi de auzit, sa auda :D Abia astept!

In alta ordine de idei, mie tot nu-mi vine sa cred ca n-am fost acolo :((((((

Dear Leonard Cohen,

I only have a question: how can you sing tonight in Bucharest, right now as I am typing this probably, when your number one fan, me that is, is thousands of miles away? I almost hope something goes wrong or that the concert will suck, but I really doubt it, considering the wonderful live recordings of your concert in Amsterdam that I found on a blog a few weeks ago. Could you at least not sing the most beautiful song in the world (it's a good thing I'm writing in English, so my mum won't understand, cause she thinks I'm weird for liking this song :)) I feel sick at heart for not being there anyway, so please don't sing it, god I sound like a spoiled brat:))
http://www.youtube.com/watch?v=meBNeNwiagw&feature=related
Oh, and by the way, happy birthday :)

Chers Français, sa muriti in chinuri-episodul 3015

E frumos Lyonul asta, dar cateodata mi se pare ca trebuie sa ai nervi de otel ca sa traiesti aici; bine, de fapt cred ca trebuie sa ai nervi de otel ca sa traiesti, asa in general, da daca eu in Franta sunt acum, de Franta ma plang, ca iar trebuie sa dau piept cu ignoranta si rautatea francezilor.

Azi, de exemplu, ma prezint eu la cabinetul medical al universitatii, trebuie sa-mi fac a doua doza din vaccinul anti hepatita B si nu stiam unde sa ma duc. Ma ia in primire o infirmiera de vreo 40 de ani, foarte draguta si zambitoare, intram intr-un cabinet, nu apuc eu sa-i zic trei cuvinte, ca ma intrerupe, a, sunteti straina, o sa incerc sa vorbesc mai rar si sa folosesc cuvinte simple, eu nu-mi mai bat capul sa-i explic ca sunt straina, nu retardata, ca pentru francezi oricum cuvintele astea sunt sinonime, si daca pe deasupra mai esti si din Romania parca nici nu esti om. Si imi vorbeste asta cu o frecventa de cinci cuvinte pe minut, eu ma enervez si ma sucesc in scaun, da zambesc in continuare, imi explica pe urma ca pot sa fac vaccinul la ei, dar trebuie sa-l cumpar eu si am nevoie de reteta, deci oricum trebuie sa ma duc la un medic, eu ii zic ca nu stiu la cine, ea imi da un pliant cu adresa unui dispensar si incepe: un dispensar este o unitate medicala- nu vorbesc prea repede, nu?- in care lucreaza mai multi medici de diferite specialitati care va pot da consultatii, hai nu ma-nnebuni, bine ca mi-ai explicat ca altfel muream proasta, ma apuca un ras nervos pe care il deghizez in tuse, in fine ma ridic sa plec, imi mai da vreo 2 brosuri cu diverse clinici si un fluturas cu adresele unor cabinete de planning familial si ma intreaba (puneti 5 secunde de pauza intre cuvinte) : ati auzit de contraceptie, nu? stiti ce inseamna? vi s-a vorbit vreodata de asta? reusiti sa ma urmariti? ce-i drept nu prea reuseam, eram prea ocupata sa ma inrosesc de nervi, am incercat sa-i raspund pe un ton politicos, ca-mi dadeam seama ca e prea proasta ca s-o luminez eu, da raspunsul a iesit de capul lui, pe un ton plin de sictir, pai stiti, tata e ginecolog, la mine in casa sunt mai multe anticonceptionale decat intr-o farmacie. A tacut cateva clipe, probabil se gandea ca ia uite, astia in Romania au ginecologi si pe urma mi-a urat de zece ori o zi buna si mi-a zis ca daca mai am intrebari sau probleme sunt oricand binevenita, sa nu ezit sa vin, in gandul meu nici moarta, mai femeie, nu de alta da-mi ridici tensiunea cu minunile de intrebari care-ti ies din creierul ala de gaina, pardon de frantuzoaica proasta, scuzati pleonasmul. Da ma rog, macar am adresa unui centru de vaccinari, ma duc maine, cine stie ce mi-or mai auzi urechile si pe acolo, wish me luck, ca o sa am mare nevoie. Of.

Ce mai fac eu prin Lyon...

Pe aici prin Lyon sunt vreo cateva chestii pe care le urasc din tot sufletul -francezii, ploaia, vantul ala nenorocit care-ti ingheata maduva in oase chiar si in septembrie, francezii, francezii si francezii; dar mai sunt si momentele bune, cand simt ca e infinit mai usor sa traiesti intr-o tara cu adevarat civilizata decat in preaminunata noastra Romanie care ajunsese sa ma oboseasca teribil.

Zilele astea de exemplu incepe Bienala Dansului, n-am avut timp sa iau bilete la nici un spectacol si cred ca sunt si ingrozitor de scumpe; azi am fost totusi la parada de deschidere, care s-a intins din Place des Terreaux pana in Bellecour, au fost vreo 20 de trupe de dansatori, nu vedeam eu prea bine ce se intampla, da a fost o chestie foarte colorata si vesela si bine organizata, se vedea ca muncisera mult oamenii aia. De fapt am si citit in ziar ca se pregateau de un an si ca s-ar fi tinut parada chiar si pe ploaie, tocmai pentru ca se investisera multi bani si multa energie in ea; azi cand m-am trezit ploua si erau vreo 6 grade, dar spre dupa-amiaza s-au risipit toti norii si s-a mai incalzit un pic (doar un pic), asa ca au scapat aia cu penele si fundele si mastile si carele alegorice neudate. Incerc sa fac maine rost de niste poze, da a fost frumos, puteti sa ma credeti pe cuvant :) Partea trista e ca nu stiu de ce, dar nu pot sa-mi imaginez o chestie din asta organizata in Romania.

Si am reusit in fine sa fac o chestie care acasa mi se parea imposibila: am gasit o piscina publica la cinci minute de mers pe jos de caminul meu, nici nu cred ca mai e cazul sa spun ca e un loc foarte curat si super bine organizat, si in plus intrarea pentru studenti e 1 euro 40, adica mult mai putin decat la o piscina din Bucuresti, stiu ca am cautat de am innebunit acum vreo 2 ani si la toate piscinele care nu erau in paragina sau la mama dracului trebuia sa platesti niste sume astronomice pentru un amarat de abonament. Si da, in caz ca va intrebati, evident ca am febra musculara dupa ziua de ieri, ma dor niste muschi pe care nici nu stiam ca ii am, dar na, asa e la inceput, data viitoare o sa fie mai bine, chiar vreau sa ma tin de chestia asta, doar n-o sa las scolioza aia nenorocita sa-si faca de cap. A, dar am uitat sa va spun ca mi-am luat si costum de baie intreg, special pentru inot, am vazut pe strada femei mai dezbracate decat sunt eu in costumul ala, are chiar si picioruse :) Si m-am mai lamurit cu o chestie, ca tot ma intrebam acum vreo luna cand cu olimpiada de ce naiba n-au inotatoarele sani, cand se presupune ca inotul iti dezvolta exact muschii pieptului, adica aia care ma dor pe mine acum de-mi vine sa tip :)) Dar cum ziceam, mystery solved, e de la costumele alea, eu una arat plata ca o scandura in al meu; da, stiu ca nici in mod normal nu arat prea diferit, da nu incepeti cu glumitele, costumul ala e ceva de groaza, va zic eu :))

Si fara nici o legatura cu nimic, azi am avut-o pe sora-mea invitata de onoare la pranz si i-am pregatit paste dupa o reteta gasita in cutia pe care am primit-o de Craciun; sunt retete de paste imprimate fiecare pe cate un cartonas si puse intr-o cutie si le-am carat dupa mine mereu, mai mult asa, ca au valoare sentimentala, pentru ca azi am gatit prima data dupa una din ele :) Am facut farfalle cu doua feluri de branza, de fapt reteta era cu penne rigate, da e tot aia, n-am avut ulei de masline da whatever, si in loc de gorgonzola am pus roquefort, doar tot branza cu mucegai albastru e, la urma urmei. Si a iesit bun, bun de tot, am mancat o tona si la desert am avut tarta cu zmeura, ah, ce-mi mai place sa mananc :))) Da sa stiti ca am mai slabit, ca am tot umblat sa rezolv o suta de probleme si n-am avut mereu timp sa bag la ghiozdan ; si se pare ca unora le place cum arat acum, Rula mi-a trantit zilele trecute un "putain, mais t'as fait un joli cul!", asa pe nepusa masa, hai termina cu prostiile ca ma inrosesc:))

Sa ma gandesc ce-ar mai fi de zis... a, de vreo cateva zile imi sta bine parul sau asa mi se pare. Stiu, stiu, o chestie care va interesa extrem de tare, dar na, e singura care mi-a mai venit in minte :)))

Back to Lyon

Asta o sa fie the worst post ever, pentru ca n-am chef sa scriu, ma dor picioarele si capul de la cat am umblat si cate chestii am avut de rezolvat si in plus mi se invalmasesc in minte multe imagini, multi oameni, multe case, garsoniera de la Bucuresti, casa de la Braila, camera mea de anul trecut, nu mai stiu cum sa deschid usile, invart cheia spre dreapta, ma enervez ca nu se descuie si pe urma imi aduc aminte ca stai, asa se deschidea usa de acasa, dar de care acasa vorbesc si unde dracu e acasa acum, si mai ales o sa-mi mai gasec vreodata un acasa?

Ca sa incepem cu inceputul, zborul spre Lyon a fost groaznic, ca de obicei: urasc aeroportul ala prin care se plimba cainii vagabonzi, cozile interminabile, oamenii care ma imping, bagajele pe care abia pot sa le tarasc, ceata din creierul meu care urla ca el la ora 5 dimineata trebuie sa doarma, nu sa se concentreze la chestii de genul verificat acte, bani si valize. Si cel mai oribil moment e decolarea, simt ca ma smulge cineva din radacini ca sa ma arunce nu stiu unde si ma gandesc la mama si la tata si la Negri si la voi, nu neaparat in aceasta ordine :) si mi se pare ca nimic nu are sens pe lumea asta si ca n-o sa-mi gasesc niciodata un loc al meu si tot asa pana simt ca nu mai am aer si ca o sa mor acolo in scaun, sufocata de gandurile astea tampite. Dar na, de la ganduri nu se moare, asa ca am supravietuit si de data asta :)

Acum sunt ok, am iesit in fiecare zi in oras, m-am intalnit cu oamenii pe care ii stiam de anul trecut, am mancat la Catinca si la Vincent, am ras de Vincent ca nu stia sa taie puiul, am dat o tura prin magazine, ca n-am deloc haine de toamna, m-am lalait cu sora-mea prin oras ca sa verificam daca e asa cum l-am lasat, am fost pe la caminul de anul trecut ca sa ma intalnesc cu Rula si am dat peste Stefan, prietenul meu din Venezuela, nici nu ma asteptam sa fie altfel, intr-o vreme mi se parea ca ma urmareste, ca prea ne intalneam peste tot, in hol, in bucatarie, in spalatorie, de cate trei ori pe zi, radeam amandoi de faza asta, pentru ca era o cladire mare si pe unii vecini ii vedeam o data la doua luni.

Si da, chiar stau la pension, fir-ar sa fie, adica n-am voie sa aduc niciodata un baiat la mine in camera, nici macar ziua, nici macar 5 minute, mi se pare incredibil de absurd, dar asta e. In rest e foarte ok, aproape de centru, camera e mai mare decat ma asteptam, baia si bucataria sunt curate si am veder spre gradina, nu ca nefericitele de pe partea cealalta a culoarului, ale caror ferestre dau spre un zid. A, am uitat sa spun ca suntem inconjurate de un zid inalt si ca avem o poarta ca de cetate, adica simt ca sunt la pension, nu gluma:)

Sambata am fost cu sora-mea si Edgar (asta e un tip din Nicaragua cu care momentan locuieste sora-mea, poveste lunga, nu intram in detalii) la Ikea, sa-mi iau chestii pentru camera, ca n-aveam de nici unele. Am cumparat farfurii, cratite, tacamuri, cani si pahare (mor de ciuda ca am uitat acasa cana autoreferentiala), prosoape, o perna, un covoras de lana cu dungi colorate si niste maci autoadezivi, ca niste abtibilduri gigant, acum m-am obisnuit cu camera, desi nu o simt inca a mea. Si la doua noaptea, in timp ce lipeam macii aia pe perete, m-am gandit ca a fost o vreme cand imi placeau zidurile goale, hainele simple, negre sau bleumarin, fara flori si dantele, cand nu aveam breloc la chei, nu purtam bratari cu fluturi si nu ma dadeam cu parfum; presupun ca paream o persoana seaca si insipida, dar imi era mult mai bine atunci, pentru ca toate florile si culorile erau in mine si nu aveam nevoie sa le vad pe haine sau pe pereti ca sa ma bucur de ele. Dar lucrurile se mai schimba, si pe dinauntru mi-au murit fluturii si mi s-au ofilit florile si mi s-au decolorat dungile, asa ca asta e, daca nu mai am maci in cap, ii pun si eu pe pereti, ce dracu sa fac.

Da las sa fiu eu sanatoasa si voi la fel si cumva o s-o scoatem noi la capat, nu stiu ce e cu accesul asta de optimism, sa stiti ca nici macar n-am baut. Si promit sa scriu mai des, cross my heart and hope not to die, da acum ma opresc, ca mai am baterie pt 9 minute.

Sub balcon eu ti-am cantat o serenada... si tu, nimic:)

Sa nu fiu in stare sa vorbesc coerent si convingator e o chestie la ordinea zilei pentru mine; dar sa nu-mi gasesc cuvintele cand incerc sa scriu se intampla once in a blue moon si nici atunci. Mi-a luat zece minute sa scriu chestia asta; sper ca pana maine dimineata sa mai leg vreo doua fraze :)

Ca sa trec la subiect: tocmai m-am intors de la concertul lui Tudor Gheorghe, "Serenada din trecut" si a fost atat de... care-o fi cuvantul... perfect, extraordinar, minunat, ceva din seria asta, alegeti ce va convine. Mda, se vede ca am capul plin doar de serenade, cand as zice eu in mod normal "atat de extraordinar", sau, si mai si, "atat de perfect"? :)

Azi dupa-amiaza m-am uitat eu bine la afisul concertului si m-am gandit ca daca omul ala apare pe scena in costum cu papion, tre sa fac si eu un efort sa n-apar pe-acolo in vreo tzoala mototolita culeasa acum trei ani dintr-un second hand. Asa ca am scotocit prin dulap pana am dat peste o rochie decenta si, mama, fii atenta aici, ca n-auzi asta prea des de la mine, am calcat-o!! Asa frumos, am intors-o pe dos inainte si nici macar n-am trantit-o direct pe mocheta, am pus o patura sub ea.

Asa ca m-am prezentat echipata corespunzator (tot papucii aia ortopedici ii aveam in picioare, sa nu exageram totusi) la gradina de vara Mihai Eminescu, e pe undeva prin Parcul National, am gasit-o imediat, desi nu stiu deloc zona.

Iar acum ar trebui sa va zic cate ceva despre concertul propriu-zis, numai ca na, exact asta este partea la care nu-mi gasesc cuvintele. Sa zicem ca a fost unul din momentele alea care merita puse bine intr-un borcanel etichetat cu grija, ca alea de dulceata, "moment de gratie- 2008", de exemplu, si asezat la vedere pe un raft din camara mea personala, la aia din cap ma refer, ca de-ailalta n-am.

Ma gandeam la un moment dat ca daca as fi fost la concertul asta in Franta (chiar, oare Tudor Gheorghe o fi avand si concerte in strainatate? poate doar pe unde-s multi romani), as fi plans cu zece randuri de lacrimi, pe dinauntru, bineinteles, ca sa nu vada nimeni si a doua zi mi-as fi strans catrafusele si m-as fi intors acasa cu primul avion, fara sa ma uit inapoi. Si chiar cand imi trecea mie chestia asta prin cap, se anunta urmatoarea piesa, pe care cica o canta sub o forma modificata si Julio Iglesias. Si fiti atenti aici, am retinut citatul exact: "Si o mai canta si o frantuzoaica. Prost. Ca asa fac ei lucrurile. Si lesinat. Ce sa-i faci, alta fire, alt temperament la francezii astia." Chestia asta mi-a placut aproape la fel de mult ca serenadele.

Si ca tot veni vorba de serenade, ma enerveaza ca nu gasesc pe net decat variantele lor originale, alea de pe cand era Ciupi ucenic, gluma de famile, nu intru in detalii, ajunge sa stiti ca se intampla prin anii '30 :)

http://www.trilulilu.ro/AnaB24/b8bbf7cddbf328

Uite ca am dat peste asta cantata de Tudor Gheorghe:

http://www.trilulilu.ro/artistu/21a2a8bb9dbaa3

Imi pare rau doar ca n-o sa fiu aici la concertul din toamna.

...

N-am murit, nici n-am abandonat blogul; doar ca sunt la Braila, unde, ca de obicei, activitatea mea cerebrala este redusa la minim. Mi-e lene si sa fac chestii interesante (Dumnezeu stie ce lucruri interesante s-ar putea face pe aici, de altfel), si sa scriu despre ele. Dorm, mananc, ies in oras, pierd vremea si ma uit la televizor. Iar acum ma scuzati, ma duc sa ma joc cu catelul.

Ce-am mai facut in cele 10 ore pe zi in care nu dorm

Ce-am mai citit:

• Alfredo Bryce Echenique, Ghidul trist al Parisului. Nu mi-a placut.
• Ernesto Sabato, Tunelul. Nu mi-a placut deloc; si partea proasta e ca ma asteptam la ceva misto, pentru ca o multime de oameni mi-au zis ca lor le-a placut. Partea si mai proasta e ca nu-mi aduc aminte care-s oamenii aia, ca sa le scot ochii acum :)
• Julian Barnes, Pana cand m-a cunoscut. Nici asta nu mi-a placut. Si Julian Barnes asta scria misto de obicei...
• Jose Saramago, Eseu despre luciditate. E, aici e chiar grav, pentru ca nici macar asta nu mi-a dat vrun fior metafizic, fir-ar sa fie.

Ce-am mai vazut:

• Amores possiveis http://www.imdb.com/title/tt0275915/ ; nu-i vreo capodopera, dar e oarecum interesant. Si e in portugheza :)
• Two days in Paris http://www.imdb.com/title/tt0841044/ ; asta a fost misto.
• Juno http://www.imdb.com/title/tt0467406/; naspa.

Dragi vecini,

lamuriti-ma si pe mine cu o chestie. De trei ani de cand stau in blocul asta, cu pauze destul de mari, ce-i drept, rare au fost diminetile in care sa nu ma trezesc in zgomote de bormasina si in lovituri de ciocan. Ok, am inteles, ati daramat peretii, fara autorizatie, imi imaginez, pentru ca pentru asta parca trebuia acordul vecinilor si pe mine nu m-a intrebat nimeni nimic, v-ati pus aer conditionat si termopane, ati scos parchetul vechi si l-ati inlocuit cu altul nou, l-ati scos si pe ala nou si ati pus gresie prin toata casa, pe urma ati spart gresia si ati pus rahat de-ala de parchet laminat. Intrebarea mea este, acum ca ati terminat de facut toate astea, ce mama dracului mai aveti de daramat si de inlocuit prin casele alea de 50 de mp?! A mai ramas vreun perete de rezistenta in picioare? Mira-m-as, da oricum, voi dati-i inainte cu bormasina sau rotopercutanta sau cum mortii ma-sii se numeste, pana o cadea tot blocul; m-am prins si eu in sfarsit ca visul vostru e sa stati intr-un apartament cu doar doi pereti, si aia cat de gauriti se poate.

Mi-as dori sa muriti cu totii in chinuri, sa va striveasca de exemplu cineva degetele cu ciocanul sau sa va bage nenorocita de bormasina in ochi. Mi s-ar parea even, pentru licenta aia pe care am scris-o in timp ce boul de la opt isi darama casa, iar pe strada cretinii de la Apanova si aia de la gaze spargeau cu randul asfaltul proaspat turnat. Chiar as vrea sa dispareti cu totii de pe fata pamantului, mai ales tu, animalule de la 10, pe care, cand nu esti ocupat sa ma asurzesti cu bormasina, te aud (pereti subtiri, ce sa-i faci, noroc ca-i mai si spargem) si cand ti-o tragi cu fufa aia, si candva certati, si cand va bateti, si cand le faceti pe toate trei in acelasi timp. Odata si odata tot o sa chem politia, desi daca ai bate-o si tu cand trebuie, de exemplu atunci cand se apuca sa dea cu aspiratorul duminica la sapte dimineata, zau ca as urca sa-i carpesc si eu vreo doua. Si nu te mai obosi sa-mi spui sarumana cand ne intalnim la lift; mai bine mori, asta m-ar face fericita.

Iar acum ma scuzati, ma voi tari inapoi in pat.

O prostie

Stateam zilele trecute la povesti cu o prietena pe care n-o mai vazusem de cateva luni bune; si cum vorbeam noi asa cate in luna si in stele, a venit vorba de o colega de-a ei de serviciu, care s-a maritat acum doua saptamani cu un tip cu care era de ceva vreme si care inainte de asta ii trimisese vreun an scrisori de dragoste, cam cate una pe saptamana, ca lucra cate 12 ore pe zi si nu prea avea timp de scris. Mi-a povestit faza asta ca pe un fapt divers, ceea ce de altfel si este, avand in vedere ca eu nu-i cunosc pe sus-numitii, si pe urma a adaugat, asa, de incheiere: "Sigur, tie faza asta o sa ti se para o prostie" "Pai na, ma cunosti, stii ca eu am alergie la treaba asta cu casatoria, da daca ei sunt fericiti, bravo lor" "A, nu la asta ma refeream, eu ziceam de faza cu scrisorile" "?" "Pai da, ca e cam ridicol, asa, cine mai trimite scrisori in zilele noastre, mai ales scrisori de-alea, si mie mi s-a parut cam aiurea cand am auzit si ma gandeam ca tie o sa ti se para stupid de-a dreptul."

O, da, mereu uit ca eu sunt un om fara suflet, care nu intelege si nu simte nimic, in schimb e gata oricand sa faca misto de altii. Oi fi eu "cynical, sarcastic and mean", cum mi-a zis cineva odata, dar in momentul ala nu-mi doream decat sa se transforme nectarul de portocale rosii din fata mea intr-un pahar mare de vodca pe care sa il beau dintr-o inghititura. N-am zis nimic, la urma urmei e adevarat, la ce-or fi bune scrisorile astea, cand de cele mai multe ori nu fac decat sa dea celui/celei care le primeste ocazia sa suceasca si mai rau cutitul intr-o rana pe care involuntar sau nu, tot ei au provocat-o; dar de aici si pana la a mi se parea stupide e cale destul de lunga. Sau scurta, depinde de cum sunt scrise, am primit eu in clasa a saptea una de la care recunosc ca m-a apucat o criza de ras:)

Si pe urma mi-am adus aminte (aproape cuvant cu cuvant, cred ca deja am o obsesie) de fragmentul asta din "Anul mortii lui Ricardo Reis": "In fata oglinzii sifonierului, care-l reflecta din cap pana-n picioare, Ricardo Reis spune, Ai dreptate, N-am primit niciodata o scrisoare de dragoste, o scrisoare care sa fi fost numai de dragoste, si nici n-am scris niciodata vreo scrisoare de dragoste, nici macar pe jumatate a mea sau a unuia dintre acei nenumarati care traiesc in mine, cand eu scriu, ei asista si atunci mana imi cade, inerta, si atunci nu mai scriu"; pentru ca vorba ceea, "sa nu uitam ca toate scrisorile de amor sunt ridicole, asta o scrii cand moartea bate la usa, cand devine brusc limpede ca intr-adevar ridicol e ca n-am primit niciodata o scrisoare de dragoste".

Adica sunt eu cinica, intr-adevar, dar nu atat cat credeti voi.

O veste buna si una proasta

Vestea buna este ca mi-au dat camin. Vestea proasta este ca nu in Allix, acolo unde cerusem eu. Bucuroasa totusi ca n-o sa dorm in cort, am dat un search pe google cu numele caminului (residence Andre Lirondelle) si am ramas usor interzisa cand am dat peste chestia asta: " La résidence est en régime "foyer" : les garçons ne sont pas autorisés dans les chambres, ils ne peuvent entrer que dans les salles communes. Réservée aux jeunes filles." Adica doamne dumnezeule, apara-ma si pazeste-ma, eu o sa stau in camin de fete?!!!!!!!!!!!! Nici nu stiam ca mai exista asa ceva! "Baietii nu au voie sa intre in camere"? Deloc? Nici macar ziua? Daca vine un prieten la mine o sa-i dau cafea pe hol?! Ce-i asta? Why me? Why, why, why??? :((((((((

Asta ca sa nu mai zic ca mai si faceti toti misto de mine cand va povestesc, ca hahaha, poate o sa va puna sa va culcati la 11 dupa ce va spuneti si rugaciunea sau ca singurul tip din cladire o sa fie instalatorul sau ca o sa va faca teste de alcoolemie cand va intoarceti din club, o, doamne, so not funny!!!!

Si adica anul asta n-o sa mai fie nici un vietnamez care sa ma ajute cu bagajele? Nici un chinez care sa-mi faca de mancare? Nici un francez care sa ma intrebe daca e adevarat ca toate romancele sunt curve? Nici un congolez care sa imi spuna ca arat ca o zana cu rochiile mele lungi? Da, bai desteptule, ca o zana-carabina mai exact, si acum degage, ca intarzii la curs din cauza ta. Nici un algerian care sa imi rasara la usa cu o seara inainte sa plec si sa imi spuna sa nu ma intorc in Romania, ca el vrea sa se insoare cu mine si sa avem cinci (!!!!) copii, adica exact formularea care m-ar face sa fug mancand pamantul de orice tip de pe lumea asta? Da ce no fun o sa fie anul asta in camin, desi am asa un feeling ca o sa se gaseasca pe-acolo vreo tipa pe invers care sa se dea la mine :)

E, o sa ma descurc eu pana la urma, o sa pitziponcesc pe la alte domicilii daca la al meu nu se poate si asta e. Macar o sa am un acoperis deasupra pretiosului meu cap de haughty intellectual si n-o sa-mi dau toti banii pe chirie; si daca trebuie, o sa fiu si domnisoara de pension, ce pizda ma-sii, doar n-a murit nimeni din asta. Cred :)

To my dear Chocolat

Mi-am adus aminte de una din alea o mie de chestii pe care aveam sa ti le spun si care mi s-au sters din minte cand ne-am intalnit si ne uitam una la alta, tu obosita si eu ametita. Mai stii testul ala pe care l-am facut cand ai fost la mine la Lyon, the personality defect test pe numele lui si ce ne-am mai distrat cu rezultatul tau care spunea "you are the emo kid"? Eu mai rad si acum cand imi aduc aminte:)))))))))))))))))))))

Zilele trecute am dat iar peste el si am pus-o si pe sora-mea sa-l faca and guess what, I am surrounded by emo kids!!!!! A avut aceeasi reactie de milioane, specifica voua, "the quiet pussies", merita s-o vezi :)))))))))))))))

Pentru voi ceilalti, daca va intereseaza, rezultatul meu a fost oarecum previzibil:

Haughty Intellectual

You are 71% Rational, 14% Extroverted, 29% Brutal, and 86% Arrogant.

You are the Haughty Intellectual. You are a very rational person, emphasizing logic over emotion, and you are also rather arrogant and self-aggrandizing. You probably think of yourself as an intellectual, and you would like everyone to know it. Not only that, but you also tend to look down on others, thinking yourself better than them. You could possibly have an unhealthy obsession with yourself as well, thus causing everyone to hate you for being such an elitist twat. On top of all that, you are also introverted and gentle. This means that you are just a quiet thinker who wants fame and recognition, in all likelihood. Like so many countless pseudo-intellectuals swarming around vacuous internet forums to discuss worthless political issues, your kind is a scourge upon humanity, blathering and blathering on and on about all kinds of boring crap. If your personality could be sculpted, the resulting piece would be Rodin's "The Thinker"--although I am absolutely positive that you are not nearly as muscular or naked as that statue. Rather lacking in emotion, introspective, gentle, and arrogant, you are most certainly a Haughty Intellectual! And, most likely, you will never achieve the recognition or fame you so desire! But no worries!

To put it less negatively:
1. You are more RATIONAL than intuitive.
2. You are more INTROVERTED than extroverted.
3. You are more GENTLE than brutal.
4. You are more ARROGANT than humble.

Si rautatea aia de sora-emo m-a intrebat, cu mutrita ei dragalasa: "da la ce intrebari n-ai raspuns sincer de nu ti-a iesit the spiteful loner sau the sociopath?"

Testul e pe aici: http://www.okcupid.com/tests/the-personality-defect-test Ar mai fi de mentionat ca asta mica s-a mai si speriat de poza aia a lui Eugen Ionescu, cred ca a ramas cu sechele dupa licenta despre teatrul absurd, poor emo kid.

Ce era cu scrisoarea aia recomandata

"Mademoiselle,

J'ai le plaisir de vous informer qu'apres examen de votre demande, et au vu de l'avis favorable de votre directeur de recherche et du responsable du Master, vous etes autorisee a vous inscrire en Master 2 Langue et Litterature francaises, specialite recherche Litterature comparee et francophonie, pour l'annee universitaire 2008-2009.

Le responsable du master,
Jean-Yves Debreuille"

...

Aseara pe la opt am iesit sa-mi cumpar iaurt si cum n-aveam chef sa ma intorc acasa m-am plimbat vreo ora si ceva prin ploaie, stai linistita, mama, ca aveam umbrela. Si eram in sandale, da mai bine nu citesti partea asta:) Stiti ca eu umblu ca nebuna ore intregi pe strazi, de obicei prin centru, dar de data asta m-am invartit prin cartier; si nu prea era lumina, ploua cu galeata si cum canalizarea nu prea functioneaza pe la noi prin Tineretului, nu eram nici pe departe singura balta de pe strada:) Si radeam singura ca proasta incercand sa-mi amintesc macar o parte din poreclele pe care minunatul meu nume mi le-a adus in generala, cand a trecut pe langa mine un 313, asa de repede si de aproape de trotuar ca era sa ma stropeasca din cap pana in picioare. Nu ca n-as fi fost eu deja semi-fleasca de la ploaie.

Si atunci mi-am dat seama ca ajunsesem in statia de autobuz de unde asta-toamna la cinci dimineata, cu bagajele facute pe fuga si cu Mircea cascand langa mine, am luat 313-le pana la Unirii si de acolo tramvaiul pana la aeroport. Sase ore mai tarziu eram in Franta. Am stat un minut in statie si am simtit cum urca in mine tristetea, furia, disperarea si teama de necunoscut care ma striveau in dimineata aia, amestecate cu o oboseala crunta si cu senzatia ca o sa vomit in orice moment, desi nu mancasem mai nimic de trei zile.

N-am plans, pentru ca era Mircea cu mine. Asa sunt eu, nu plang mai niciodata in fata oamenilor, poti sa-mi infigi un fier inrosit in stomac si sa-l si rasucesti si eu nici macar n-o sa clipesc, mai ales daca mai sunt si alti oameni prin preajma. N-am plans nici in avion si nici cand am ajuns, pentru ca nu aveam casa mea si am stat trei saptamani la sora-mea, adica n-am fost mai deloc singura. N-as plange in fata unui francez nici daca ar fi sotul meu care ma anunta ca isi ia lumea in cap cu alta dupa treizeci de ani de casnicie :)

Pe urma m-am dus la cursuri, am inceput sa citesc, am cunoscut multi oameni, mi-am gasit casa, am muncit o saptamana ca sa ma pot muta in ea, am fost la teatru, la filme, la petreceri, in cluburi si la picnicuri, am ras, am dansat, am baut mult vin rosu, am luat note mari fara sa misc un deget, m-am apucat sa invat spaniola, am fost la Madrid si la Lisabona, am invatat multe cuvinte in franceza, am lucrat ca voluntar, mi-am pregatit dosarul pentru anul viitor. Si soarele a rasarit in fiecare zi, Rhone-ul era tot albastru si la Saone tot verde, la fel ca si inainte au inflorit trandafirii din Tete d'Or si la fel de bune au ramas tartele cu fructe. Mai pe scurt, nu s-a prabusit lumea din atata lucru. Doar a mea, un pic.

Si dupa ce mi-am amintit de toate astea, m-am dus acasa, am luat o aspirina ca sa nu racesc si mi-am mancat iaurtul.

...

Sick & tired of it all.

.

...

pfuaiiiii.... b52, expirat, tequila, bere, surubelnita, sunt asa de ametita ca nici nu-mi dau seamacum mi-am adus aminte parola de la blog.

Sunt atât de plictisită...

după cinci zile la munte cu mama şi tata, încât nu mă simt în stare să scriu nimic.

Trei zile in Bucuresti- bilant

aterizat pe Baneasa cu o ora intarziere, Mircea absent, iertat de data asta :), cautat taxi, negasit, taximetristi dubiosi, luat autobuz, caldura, 3 bagaje, 40 de kg, unul in spate, unul pe umar, unul in mana, lumea uitat cu mila la mine, oboseala, metrou, blestemat zilele.

ajuns acasa, pupat sora proaspat licentiata, sunat prieteni, iesit in oras, "ia uite-o p-asta, a venit imbracata in cearsaf", "in rochia asta arati de parca ai avea boobs, desi noi stim ca n-ai", "si eu ma bucur sa va vad", primit cadou frumos la o luna dupa ziua mea, mers la terasa, baut suc, mancat din inghetata lui Sorin, povestit, ras cu Suzana, constatat pentru a mia oara ca suntem toti niste deprimati antisociali, intors acasa.

intalnit cu prietene din intamplare pe strada, pupat, cunoscut prietenul prietenei, mers la alta terasa, povestit, plimbat pe strazi.

neintalnit cu Olivia din motive de masele scoase, gingii umflate si planete nealiniate :(

tarat sora cu mine in Rahova dupa coletele pe care mi le-am trimis singura din Franta, luat tramvai 32, mers pana la mama dracului, caldura, transpiratie, tigani, pitzipoance, mahalagioaice, golani, puradei, praf, carute, manele urland din toate masinile oprite la semafor, blestemat zilele din nou, vazut francez debusolat la atlassib, sora vulgara injurat in franceza, francez intors spre ea cu aerul ca are halucinatii, luat pachete, supravietuit unui alt drum cu tramvaiul, intors acasa, facut dus, iesit in oras, cumparat pufuleti la intoarcere, ma duc sa-i mananc, pa.

I feel like killing someone

Myself, de exemplu, pentru ca nu ma invat odata minte.