joi, 26 martie 2015

...

 Aveam azi oră cu dracii mei de-a șasea și vai, cât au putut să se foiască și să se sucească în toate părțile, îmi venea să-i plesnesc pe toți, așa că i-am pus să copieze în liniște un text și le-am zis că o să termine acasă ce nu au timp să copieze în clasă (da, v-am zis că m-am făcut a dracului, asta e). Buuun, și la sfârșitul orei vine la mine Lucas, care îmi spune că el a scris de zor, da' tot n-a terminat, și că în seara asta are antrenament de handbal și ''madame, dacă mă lăsați să nu termin textul acasă, vă dau trei caramele și nu spun la nimeni, vă promit''. Mai fii a dracului dacă poți după faza asta, era să mă înec de râs în fața lor.
 P.S; asta așa, că mi-e că am speriat lumea cu articolul de dinainte, e mișto, mă, să fii profesor, unde în altă parte ți se propune mită in caramele?  :)))
P.P.S.nu i-am luat dulciurile copchilului, nu ca as avea scrupule de-astea, da pur si simplu nu imi plac  caramelele :) Tre sa-i educ mai bine, sa ma mituiasca de acum incolo cu ciocolata cu portocale :))

sâmbătă, 14 martie 2015

Mic ghid de supravietuire in jungla scolara

Sau sa bați câmpii despre cum sa nu-ți iei câmpii (prea des)

O sa scriu aici câteva chestii pe care as fi vrut sa mi le fi zis cineva acum patru ani când am început sa predau; articolul asta o sa fie un ghiveci de chestii pe care le-am citit, pe care le stiam instinctiv, dar la care nu ma gândeam prea mult, pe care le-am învățat in 4 ani de predat, sau care mi-au fost de fapt spuse la început, dar pe care urechile mele de profesor începător le-au ignorat cu gratie. Ghiveci, după cum va ziceam :)

Sa vedem dara ce i-ar zice Zâna Carabina de azi împiedicatei de acum 4 ani: 


O sala de clasa e o jungla. Nu mai rade ca o proasta, bagă bine la cap ce îți spun, numai unul o sa câștige, tu sau ei. Da,da, abia ai terminat masterul ala cu o mega nota, ești aroganta de nu se poate, vii și îmi zici ca ''ei'' prin definiție nu sunt unul. Ba da, sunt unul- grupul, clasa, unul, un monstru cu treizeci de capete cu care va trebui sa te descurci. Nu vei avea de-a face cu 30 de elevi, ci cu o clasa. Nu contează cum sunt ei individual, contează cum e grupul. Cu grupul ai sa te bați și o sa fie greu. Elevii tai se vor purta ca niște oi intre ei, putini sunt în stare la vârsta asta sa iasă din turma (nu ca adulții s-ar descurca mult mai bine, în treacăt fie spus); problema este ca atunci când te vei pune în calea lor, și te vei pune,  în momentul ala turma se va transforma într-o haita însetată de sângele tău (ala psihologic, ca sa zic asa, ca nu predai chiar la școala de vampiri, ho). Si haita asta n-o sa ezite o clipa sa-și înfigă ghearele și colții în tine, și sa te sfâșie psihic și sa se îmbăieze urlând în sângele tău. Asta e cruntul adevăr, se poate întâmpla, mie mi s-a întâmplat, nu cred ca se va repeta cu aceeași forță, am învățat sa ma apar intre timp și uite cum:

 În clasa ta, ai face bine să fii animalul dominant. Nu râde că vorbesc în termenii aƒștia, astea sunt regulile în junglă: teritoriul (și în asta intră tot, spațiul, timpul, chiar și spațiul sonor, nu prea știu cum să explic mai bine) trebuie împărțit într-un fel; și singurul fel acceptabil e să îl păstrezi tu. Pe tot. Ei vor încerca să ți-l ia, și dacă doamne ferește într-un moment de slăbiciune ai cedat un milimetru, ei bine, milimetrul ăla nu îl vei mai vedea niciodată înapoi. Niciodată, mă auzi? Deci cască urechile aici: Show them no mercy, for you shall receive none. Da, mă, tot nerd am rămas, știu, da citatul asta mergea perfect în Lord of The Rings, merge perfect și în clasa ta.  
  
 Care e treaba cu teritoriul ăsta? Chestii mici care contează mult: 
  
 - Fiecare elev care intră la tine în clasă trebuie să te salute uitându-se la tine. Fiecare din ăia 30, fără excepție. Ei sunt mulți, tu ești obosită, nu prea ai chef să-i vezi de multe ori, tare ai vrea să-i lași să intre câte cinci și din ăia doar unu să-ți zică bună ziua. Dacă îl lași pe unu să intre la tine în clasă ca în supermarket, ai pierdut din start: un elev care nu te salută și nu se uită la tine intrând e un elev care nu te recunoaște în calitatea ta de șef de haită. El a câștigat teritoriu și ți-a știrbit autoritatea, tu ai pierdut deja la ora 8 fără un minut, bravo. 
  
 - Nimeni nu se așează, nimeni nu se ridică, nimeni nu vorbește dacă nu are permisiunea ta. Mititelul adorabil de 11 ani care se ridică din prima bancă să arunce o hârtie la coș fără să îți ceară voie nu face deloc o chestie inocentă; te testează și ai face bine să îi arăți unde sunt limitele tale, că altfel le va impune el pe ale lui și ceilalți n-o să rateze prilejul să înceapă și ei. Asta nu e o chestie care mi s-a întâmplat mie, că foielile astea prin clasă m-au enervat instinctiv de la început și nu le-am permis niciodată, dar am colegi în clasa cărora ăștia umblă ca la promenadă, pe drumul de întors la locul lor mai încep să danseze, mai răstoarnă ''din greșeală'' un penar, deci garantat ciorovăială/bătaie cu proprietarul stilourile împrăștiate pe podea (că ăla știe să-și apere teritoriul, nu e un pămpălău că profesorul din fața lor). 
  
 - Nimeni nu are voie să treacă prin spatele tău sau prin spatele catedrei. Catedra e sediul și vizuina ta, nimeni nu are voie sa treacă pe acolo sau să ia ceva de acolo fără să îți ceară voie. Cu trecutul prin spatele cuiva nu cred că e cazul să mă mai întind, imaginea unui cuțit, fie el și metaforic, vine ușor în mintea oricui. 
  
 - Nici un elev nu trebuie să se simtă la el acasă în clasa ta. Asta e o chestie pe care am știut-o de la început, dar pe care am înțeles-o abia după vreo 3 ani: clasa e a ta, ei sunt în vizită. E fix că atunci când ai musafiri, trebuie să îi faci să se simtă bine, dar n-o să îi lași să se urce încălțați în patul tău. De fapt n-o să îi lași deloc să se urce în patul tău, că de-aia e al tău (depinde de musafiri, știu, dar îmi voi păstra gândurile perverse pentru alt articol:))) 
  
 - Nici un elev nu are voie să își schimbe locul fără să te fi întrebat.  
  
 - Nimeni nu iese din clasă când se sună, nimeni nu își adună lucrurile de pe bancă până nu le-ai dat tu voie (aici e că în America, bieții copii mereu pe goană, profesorii au clasa lor, elevii se plimbă între săli). Ei n-o zbughesc pe ușă când se sună, da și tu o să ai grijă să termini lecția înainte să se sune și să îi lași să plece la timp, e o chestie de respect față de ei. 
  
 Asta cu teritoriul e ușor de înțeles totuși, sunt după cum ziceam chestii de instinct. O să îți vină să râzi citindu-le, unele sunt la mintea cocoșului, dar greu de aplicat cu plozii de azi. Greu, dar nu imposibil :) 
  
 Mie mi-a fost mai greu cu o chestie: să îmi dau seama de și să accept faptul că elevii mei sunt ipocriți, mincinoși, perfizi și trădători. Par cuvinte grele pentru niște copii, dar oamenii au o perversitate înnăscută care nu așteaptă majoratul că să își sune clopoțeii din coadă. Pentru că da, asta înseamnă să lucrezi cu elevii: să intri în fiecare zi într-un cuib de șerpi și să faci în așa fel încât să ieși cât mai nevătămat posibil.  
  
 O chestie fenomenală care ne-a deschis ochii multora din noi la școală mea a fost teoria Canada Dry pe care ne-a explicat-o un fost profesor de liceu profesional venit să facă un curs de perfecționare cu noi. Cum vine treaba asta? Canada Dry e numele unei băuturi care arată ca alcoolul, miroase ca alcoolul, are gust de alcool, dar care... nu conține alcool. Care e legătura cu șerpișorii mei? Într-o clasă există conflictele violențe, frontale, directe; și mai există întrebările și gesturile în aparentă inocente și inofensive, dar care ohoho, sunt de fapt săgeți veninoase care se înfig în armura ta de profesor și care dor că dracu la început și te otrăvesc încet pe urma. Canada Dry pare alcool, dar nu e alcool; unele vorbe și gesturi par nevinovate, dar nu sunt, de exemplu: 
  
 - Elevul  care după cinci explicații insistă că el tot n-a înțeles ce trebuie să facă. Nu îi punem aici la socoteală pe amărâții săraci cu duhul care chiar nu au înțeles; aici îi încadram pe aia care fac pe proștii că să îți rupă din teritoriul temporal (pierzi timp explicând, e clar), din teritoriul sonor (când el vorbește, tu îl asculți) și din calmul tău care nu va fi mereu olimpian. Te întreabă ca să te scoată din balamale, să te facă eventual să țipi la el, să poată să pozeze în victimă după și să atragă simpatia grupului. Cod portocaliu, dangerous little fucker. 
  
 - Elevul care te cheamă să îi explici lui personal în timp ce ailanți lucrează în legea lor. Vrea să le ofere celorlalți prilejul de a-ți fura din spațiu, în timp ce el îți fură timpul și vocea. Cod portocaliu într-o clasă ok, cod roșu cu interdicție absolută într-o clasă de tâmpiți- în cel mai bun caz vei pierde controlul clasei, în cel mai rău îți vor fura ceasul sau telefonul de pe catedra (li s-a întâmplat unor colegi, nu mă întreba ce căuta telefonul ăla acolo). 
  
 - Elevul care îți explică pe cel mai mieros ton posibil că tu ești o super profă, dar să o fi văzut pe aia pe care o avea anul trecut/ elevul care dimpotrivă îți spune că lui îi place mult engleza, dar că nu știe nimic pentru că profesoara de anul trecut nu știa să le predea, nu așa ca tine/ elevul care te întreabă de ce nu faci aceleași lecții ca și minunatele tale colege/ elevul care îți jură pe toți sfinții lui musulmani că el ar vrea, da chiar nu îți înțelege accentul/ elevul care ție îți scoate sufletul la fiecare oră și care îți povestește, așa într-o doară, ce cuminte e el la alte ore- Triplu cod roșu- mega dangerous little fucker, kill it with fire now.  
  
 Ăștia te vor chinui în primii ani mai mult decât agitații. Partea bună: cu ăștia se rezolvă. Partea proastă: cu agitații mai trebuie lucrat :))) 
  
 Cum vei rezolvă această problemă: îi bagi în pizda mă-sii, hai că la asta te pricepi, in 2014 te vei descurca magistral aș putea spune. La ăla cu întrebările alăturea cu drumul: nu te enervezi (greu în primii trei ani, o să reușești după), te uiți țintă la el și îi spui cu vocea ta cea mai liniștită și chiar și cu o inflexiune duioasă (asta e mai pentru avansați, așa în anul patru o să ajungi la asta): ''Dragul meu cutărică, asta e o întrebare tâmpita. Știi asta și eu știu că știi. Te rog să încetezi." Ei au mereu impresia că sunt mai șmecheri decât tine, și când le faci o chestie din asta în fața clasei (întotdeauna în fața clasei) este echivalentul metaforic al unui scuipat între ochi, doar că orice protest e inutil, i-ai vorbit frumos, i-ai zis până și te rog, ce vrea mai mult? :))) Va pleca de pe teritoriul tău scâncind că un cățeluș plesnit cu papucul peste fund. Bonus points: haita va rămâne mută de uimire că ai folosit sintagma "întrebare tâmpita"și data următoare când unul se va mai trezi să facă pe interesantul, vei avea satisfacția de nedescris de a nu trebui să deschizi gura, se vor ocupa ceilalți să îi spună că a pus o întrebare "tâmpită" și atunci va fi și mai rău pentru micul răzvrătit. 
  
 Deci da, asta e, uneori va trebui să îți strivești elevii, metaforic vorbind, să calci pe cadavre de insolență și perversitate, e greu, dar trebuie, altfel ei te omoară, tot metaforic vorbind și după aia clasa ta e clasa lor și atunci hello depresie. Anul asta, în 2011, elevii tăi de-a 12a de la filologie îți vor povesti cu lux de amănunte ce ore interesante fac ei cu asistenta ta englezoaică, vai, dar cât chef au de vorbit, și de scris, și mai ales ce documente mega cool le dă aia, nu că vrem să fim răi, madame, dar sunt mult mai adaptate documentele alea la nivelul nostru decât ce facem cu dumneavoastră la clasă. Ascultă bine aici: din principiu, orice fac cu altcineva e mai bine decât ce fac cu tine. Dap, este o chestie universal valabilă și confirmată de zece ori pe an: dacă îi întrebi pe elevi, toți colegii tăi se descurcă mai bine decât tine, chiar și aia pe care nu îi cunosc, da au auzit ei așa că sunt profesori buni, nu ca tine care încă nu le-ai dat încă să învețe verbele neregulate pe de rost. Chestia asta îți va deveni foarte clară în minte la fază cu asistenta, nu de alta, dar documentele alea ''cool și interesante'' sunt alea pe care i le-ai dat fix tu, incompetenta aia care își plictisește elevii, și pe care asistenta le face cu ei pentru că e clasa ta și tu i-ai cerut asta. Că să încheiem aici, mare atenție la Canada Dry-ul ăsta, periculoasă treabă, da o data ce te-ai prins ce și cum se rezolvă. 
  
 Hmmm, simt că mintea ta de stagiară inocentă a rămas nițel blocată la faza cu întrebarea "tâmpită", vorba ceea, cum să vorbești așa cu elevii tăi? Am o singură chestie să-ți zic: LOL. Ai să vorbești așa cu ei din când în când și o să vezi că nu moare nimeni, ba dimpotrivă, e o chestie foarte eficientă. Există niște limite, bineînțeles, n-o să te apuci chiar să îți bagi și să îți scoți și niciodată, orice s-ar întâmpla, n-o să-l faci pe un elev tâmpit sau prost sau ceva de genul asta; pe scurt, nu te iei niciodată de ei personal, te legi întotdeauna de comportamentul lor: nu îi zici că e tâmpit, îi zici că pune întrebări tâmpite, nu e același lucru și ai să vezi că și elevul tău cel mai zmeu, care ar luă foc (și pe bună dreptate) dacă i-ai spune că e cretin, n-o să spună nimic dacă îi spui să înceteze cu întrebările cretine. Nu te  iei de ce sunt, te iei de ce fac, asta e rețeta magica :)

 În rest, ia-te de ei cât vrei, cu grijă, că și zmeul zmeilor, ăla de ți-ar lua gâtul în secunda doi dacă ar putea, e și el tot bibelou de porțelan pe undeva pe dinăuntru și scopul tău e să îl potolești, nu să îl rănești, dar ia-te de ei tare, nu o să fii tu în stare să îi controlezi prin frică, ești tânără, ești femeie și ești tu, dar o să-i controlezi cu vorba, că slavă domnului, gura nu te doare și ironia și sarcasmul ies singure și când nu trebuie, d-apoi când vreun nefericit din ăsta se pune de-a curmezișul în calea ta.  
  
 Și na, nu trebuie mereu cuvinte grele, trebuie mereu calm, de asta îți vei da seama peste trei ani, când peste susnumita cale se va abate uraganul clasei 3-7 (un fel de 9-G acasă). Ăia vor fi prea puternici pentru ține și o să fie foarte, foarte, foarte greu și o să vezi că singurul control asupra lor n-o să îl obții prin pedepse, ci prin cuvinte: o să te lase nervii vineri la 3 după-amiază când mergând spre oră vei da peste Sébastien M. (un tsunami el singur și dacă era într-o clasă normală), când vei da peste el, zic, ocupat să se pupe cu foc cu gagică-sa în mijlocul holului și să se facă inocent că nu te vede, și o să ai trei opțiuni: să te faci că nu-l vezi la rândul tău (ah ce comod ar fi), să te duci să tipi la el că începe ora și că e un nesimțit că se pupă cu aia pe culoar (ce-ai avea chef să faci asta, dar na, știi că ai mai urlat la el și n-a folosit la nimic, știi că e cu un cap mai mare decât tine, că deja a înjurat-o pe o colegă de-a ta, că la o adică n-ar fi mare lucru să îți și scape una peste ochi). Știi că trebuie să te protejezi și mai știi și că trebuie totuși să faci în așa fel încât această lepră neascultătoare să intre pe teritoriul tău și să te accepte timp de 55 de minute. Și atunci te pui fix în spatele gagică-sii, te uiți fix în ochii lui (da, mă, ăla are limba cu totul băgată pe gâtul ei, da nu te sperii tu de atâta lucru) și îi spui senin și calm: ''Sébastien, hai la oră, că domnișoara poate să respire și singură.'' Nu l-ai bruscat, nu ai țipat la el, nu are de ce se se revolte, l-ai făcut să radă, deci de data asta ai câștigat, gagică-sa va dispărea în secunda doi, Sébastien va intra zâmbind la oră zicându-ți bună ziua, ai câștigat, băi, cu cel mai tâmpit dintre tâmpiți, îți dai seama? Fă cinci tumbe de bucurie în capul tău și începe ora, ieiiiiiiii :) 
  
 Și bucură-te cât durează, l-ai potolit pe ăsta, cinșpe minute mai târziu alți doi se vor bate în mijlocul clasei din cauza unui stilou. Că așa-i la școală, că în junglă :).