duminică, 27 februarie 2011

...

Mi-am inceput stagiul. Si este greu. Aia mici sunt obraznici de nu se poate, profa care e responsabila de stagiul meu imi cere chestii imposibile, scoala e la mama naibii si trebuie sa ma trezesc mereu devreme, am slabit vreo patru kile in doua saptamani, imi visez elevii noaptea si imi petrec duminicile facand planuri de lectii si cu toate astea se pare ca nu sunt indeajuns de implicata in ceea ce fac, ar mai lipsi cred sa dorm la scoala, ca in rest mai mult nu stiu cat as putea sa ma implic. Si incerc sa rezist cat mai bine, cand ma imbrac dimineata am sentimentul ca imi pun armura, nu sacoul si cerceii, si cu hainele am o problema, parca toate sunt scurte, stramte si transparente, nepotrivite cu noul si ciudatul meu statut de profesoara, si peste toate astea mai e si accentul meu care se pare ca deranjeaza pe toata lumea, de la elevii mei de a sasea pana la ceilalti profi, toti cred ca-s putin retardata pentru ca nu pot sa pronunt r-ul frantuzesc, azi-maine o sa trimit pe cineva in pizda ma-sii, asa in romana, macar sa stiu o treaba, ca m-am saturat, e un accent, nu un handicap mintal, vineri le-am scris pe tabla "adjective" alora de a 6a, si se trezeste unul sa imi spuna, "madame, nu stiti sa scrieti corect, in franceza e cu f la sfarsit", eu am ignorat explozia de nervi care imi scurtcircuitase capul si l-am intrebat ce ora avem noi, engleza, ah, ma scuzati, va rog, adica da, si-a cerut scuze, dar e un copil de 11 ani care si-a permis sa-mi spuna ca nu stiu sa scriu, e prea multa libertate in tara asta, va zic eu.
Acum am doua saptamani de vacanta, in care sper sa ma ocup un pic si de teza aia, ca doar pentru asta am venit aici. Si ma tot gandesc la cum eram anul trecut pe vremea asta, si mai ales la noaptea aia cand am stat treaza doua ore in intuneric, imbracata intr-un tricou strain si cu un barbat si mai strain sforaind langa mine, si cand m-am intrebat ce dracu fac eu cu viata mea, si de ce nu pot sa fiu si eu ca oamenii multumita cu un prieten normal si o slujba de la 9 la 5, cum aveam pentru prima oara. Dar nu, eu visez cai verzi pe pereti si doctorate si sa scriu carti despre Saramago si sa gasesc pe cineva care sa-mi inteleaga rautatile si ironiile, asa ca uite-ma in Franta iar, fara slujba si dormind singura, nu-i vorba, ca nici acasa nu mai era de stat, firma la care lucram e aproape in faliment, iar ala a reusit sa-mi dea papucii chiar de vreo doua ori intr-un singur an, deci si daca as fi vrut viata de om normal, tot nu mi-ar fi iesit, ei, dar macar m-am distrat o vreme, si cu slujba si cu el, si acuma om vedea ce-o mai fi, sa termin stagiul asta, macar o sa castig vreo mie doua sute de euro in cele sase saptamani, nu e chiar mult, dar e totusi ok, sa mai citesc pentru doctorat si sa imi treaca naibii raceala asta sa ma duc sa inot, sa vina primavara si sa imi port martisorul pe care mi l-au trimis mama si tata, si mai ales sa se faca odata 17 aprilie si sa vin acasa, ca nu mai pot.

sâmbătă, 12 februarie 2011

...

Treaba asta cu scoala ma cam calca pe nervi; adica, daca esti elev, ai teme peste teme, daca esti profesor, e si mai rau, credeti-ma pe cuvant. Deci ce fac eu luni cu aia de-a sasea? Of, Doamne, greu mai e.

duminică, 6 februarie 2011

A day at the races

Si am fost azi la hipodrom sa vedem cursele de cai si sa ne mai aerisim capetele tinute prea mult in lumina artificiala, a fost frumos, ne-am distrat, eu am pariat pe un cal ales pe baza vastelor mele cunostinte in domeniu (nu radeti, ca stiu cate ceva, doar asta a fost domeniul meu de activitate sase luni de zile anul trecut), am pariat deci ca o sa iasa calutul asta pe unul din primele trei locuri, nu conta care, si ia ghiciti voi cine a iesit pe locul 4, la juma de ureche distanta de ala de pe locul 3? Si asa s-au dus doi euro pe apa sambetei, dar macar am stat la soare si am facut altceva decat sa ne adunam iar in acelasi vesnic bar si sa bem acelasi vesnic demi-pêche, nu ca m-as plange, colindatul barurilor e una din activitatile mele preferate, dar parca nu strica o schimbare din cand in cand.

joi, 3 februarie 2011

...

In fiecare zi imi spun ca "azi o sa scriu pe blog" si in fiecare zi am cate altceva de facut, de obicei sa vegetez uitandu-ma pentru a saptea oara la "Doi barbati si jumatate", ce sa fac daca ziua-s ocupata si seara leguma, blogul ajunge iar in paragina, of. Si faza e ca atunci cand am multe pe cap, ca acum, nici nu prea am timp sa despic firu-n patru si sa va insir voua aici verzi si uscate despre multele chestii care mi se invartesc mie prin cap.

Cu ce-s ocupata? Pai, incerc sa citesc cat mai mult pentru doctorat, nu prea am spor din cauza capesului care si-a infipt ghearele in tot timpul meu, luni incep un stagiu intr-o scoala, ia ghiciti voi cine a fost trimisa intr-o scoala de suburbie, oh joy, dupa cum v-am mai zis unora, nu era mai bine nici sa ma trimita la vreo scoala de plozi bogati din centru, acuma om vedea care pe care cu micile pramatii afro-magrebine:)

In seara asta am fost pana acolo ca sa ne cunoasca directoarea, pe mine si pe colega mea Hermine, care are pielea un pic mai inchisa decat ii sugereaza numele, na, acuma o sa ziceti ca-s rasista, da chiar nu e cazul, ma gandeam doar ce stupid e cand arabii le dau copiilor lor nume de-astea frantuzesti, hah, parca ma vad si pe mine cu vreun Jean-Luc in brate peste vreo cinci ani:)) Da, dupa cum ziceam, am fost amandoua la scoala aia, e cam la mama dracului, de la mine schimb un metrou si doua tramvaie si tot mai sunt vreo 15-20 de minute de mers pe jos dupa aia. Le-am cunoscut pe tipa pe care o vom inlocui timp de sase saptamani si pe aia care se ocupa de prima, ma rog, e un sistem destul de complicat, ideea e ca o sa am de-a face cu doua profe care la prima vedere par chiar dragute, sa vedem cum o fi, a ramas ca maine sa ma duc sa asist la doua ore, asa ca sa vad cum e, ca stagiul efectiv incepe luni, o saptamana de observatie si pe urma, haoleu, eu in fata a douazeci de plozi de clasa a sasea, pfuai de capu meu. Eh, sa luam lucrurile pe rand, o sa vad maine cum o fi, profa asta ma intreba daca vreau sa vin de la 8 la 10 sau de la 14 la 16 sa asist la orele ei, mai femeie, eu la opt dimineata nu pot sa prestez chiar nimic, nici nu vreau sa ma gandesc ca peste o saptamana chiar va trebui sa fiu acolo la ora aia infernala, gata de explicat vreun present continuous copchiilor alora. Dar in fine, am asa un sentiment ca o sa fie bine. Sper.

Si fara legatura cu nimic, am vazut aseara "Discursul unui rege", parca asa am vazut ca a fost tradus in romana, nu e chair mega-extraordinar si nici Colin Firth nu mai e asa hot stuff ca inainte, dar oricum, m-a distrat la maxim. Cam atat pentru azi, noapte buna, copii!