joi, 25 august 2011

...

Ia sa vedem ce mai scriem pe aici...

In primul rand, mama sa stiti ca mi-a trimis reteta de crema de vanilie luni dupa-amiaza, cum a auzit de gafa mea monumentala cu salata de vinete, da nus de ce n-a ajuns la mine, s-a pierdut offline-ul pe drum, imi pare rau ca ati ramas fara crema, pff.

In al doilea rand, am ajuns cu bine in Franta, unde e canicula, ceea ce mie imi convine de minune. Ma rog, de maine cica ploua. In rest, dorm cu spor (si Lexotan) pe canapeaua lui Vincent, mananc din nou fructe si legume fara gust (vreau pepeneeeee si rosiiiii. si ardeeeei, pfff) si incerc sa-mi organizez viata.

Azi am fost la Roussillon, eu in visele mele nebunesti imi permisesem sa visez un sat pitoresc cu vaci si gradini de legume si chestii de-astea, nope, e un orasel industrial, oh joy. In fine, nu e urat, doar mititel rau si cam sarac, azi n-am dat peste nici un om mai bine imbracat decat mine si stiti ca eu nu-s cea mai eleganta persoana de pe lumea asta. Am fost intai la liceu, m-am intalnit cu directorul, copchiii cica in general sunt destul de cuminti, pfiu. Acuma ramane de vazut daca or fi cuminti si cu mine :) Si am clase de toate nivelurile, si a 10a si a 11a si a 12a (a 9a la ei face parte din scoala generala), pfualelei, adica io trebuie sa-i fac pe-astia sa ia si bacu, eh, om vedea. Oricum, e clar ca o sa fie munca muuuulta.

Cred ca mi-am gasit si casa, nu e nimic oficial inca, pt ca n-am semnat contractul, dar sper sa fie ok, e un apartament micut de 25m2 aproape de gara, 345 de euro pe luna cu caldura inclusa, e ok si fiti atenti aici, am salariul destul de mare incat sa nu-mi mai ceara garant, bai, ce mandra m-am simtit de mine. Pana una alta, tb sa-mi fac dosarul cu acte si marea problema e ca in Franta apartamentele se inchiriaza in general nemobilate, o sa fie o distractie caratul frigiderului si alegerea saltelei, da o fac eu si pe asta si o sa stau la casa mea si o sa puteti sa veniti sa ma vizitati in oraselul-uratzelul.

duminică, 21 august 2011

...

Challenge accepted, deci sa incepem, dar cu ce? Eu am iar unul din momentele alea ciudate, ma simt asa amestecat, in capul meu e cam ca atunci cand afara nu e nici zi nici noapte, pe de o parte nu vreau sa plec (miauuuuuu), pe de alta abia astept sa vad cum o sa fie anul asta, daca o sa ma descurc, daca o sa-mi placa, daca o sa-mi manance ficatii dracii aia sau daca o sa fiu profa lor preferata, daca o sa-mi gasesc o casa draguta, daca o sa invat si in sfarsit sa pronunt r-ul frantuzesc si daca o sa mi se indrepte scolioza, daca o sa innebunesc de singuratate sau o sa cunosc oameni misto, daca o sa ma hotarasc in sfarsit sa cer cetatenie dubla sau nu, hahahah, va dati seama cum ar fi sa fiu frantuzoaica?

Ca sa va mai lamuresc si pe voi ce se mai intampla, ca nu toti aveti privilegiul de a ma cunoaste in carne, oase si celulita: am luat examenul ala ca sa fiu profesor de engleza in invatamantul preuniversitar, cuvantul "oribil" nu descrie nici pe departe probele orale, au fost mai naspa decat toate examenele adunate pe care le-am dat in viata mea, si credeti-ma au fost destule. Ei, si am fost eu distribuita in maretul liceu din Roussillon, un orasel la 50 de km de Lyon despre care nu stiam ca exista pana acum, sa vedem cum o fi, m-am hotarat sa ma si mut acolo, ca ideea de a-mi petrece viata in tren inspre si dinspre Roussillon nu prea-mi suradea, asta e, n-o sa mai fiu la lyonnaise, cum imi ziceau oamenii de la Lille, ce amuzant mi se parea.

Si deci maine plec. Cu inima stransa ca intotdeauna, dar recunoscatoare ca eu, sociopata, am prieteni care ma duc la aeroport aici si altii care ma asteapta acolo. Si bai roussillonezilor, nu stiti voi ce noroc a picat pe capul vostru, sa faceti bine sa fiti draguti cu mine!

Oare ar fi cazul sa incep sa-mi fac bagajele?