miercuri, 22 decembrie 2010

...


"Cand pleci, sa te-nsoteasca piaza buna,
Ca un inel sticlind in dreapta ta,
Nu sovai, nu te-ndoi, nu te-ntrista.
Purcede drept si biruie-n furtuna.

Cand vii, paseste slobod, razi si canta.
Necazul tau il uita-ntreg pe prag.
Caci neamul trebuie sa-ti fie drag
Si casa ta sa-ti fie zilnic sfanta."

Si da, tocmai mi-am urat singura drum bun si bun venit acasa, vreo problema?:))

joi, 2 decembrie 2010

...

Eu nu prea mai stiu cum si ce sa scriu pe blog, cam toate chestiile imi par in ultima vreme prea personale ca sa fie scrise aici si ma tot gandesc ca daca se intreaba cineva ce mai fac, poate sa imi trimita un mail si gata, of, mi-am iesit de tot din mana, nu mai sunt in stare sa aleg chestii care sa va intereseze si pe voi, nu m-am mai uitat la filme, nu am mai ascultat nici o melodie misto, am invatat doar, mult de tot, pentru un examen pe care nu cred ca am sa-l iau si pe care de fapt nici nu stiu daca vreau sa-l iau.
Ca sa fie mai clar: dupa un an de aventuri in Romania, m-am intors in Lyon, m-am inscris la doctorat in literatura comparata si in paralel la capes-ul de engleza. Capesul asta e un examen nasol pe care tb sa-l dai daca vrei sa fii profesor la scoala generala sau la liceu. Eu nu vreau asta pe termen lung, dar pentru moment nu ar fi rau, nu m-as imbogati din asta si e o meserie grea, vorba ceea, implica interactionarea cu plozii francezi, dar are si avantaje, e decent platita si as avea vacaaante peste vacante ca sa vin acasa si sa beau bere cu oamenii de care chiar imi pasa. Vom sari peste aspectul administrativ al problemei, cu inscrierea la examen si la cursurile pregatitoare, poveste lunga, stresanta pentru mine si plictisitoare pentru voi, si vom ajunge la minunatul examen, compus din doua probe scrise (comentariu de text si traduceri fr/eng si eng/fr plus traductologie), ambele de cinci ore, doamne dumnezeule, io acasa am avut o singura data in clasa a noua o olimpiada nationala de patru ore la romana si mi se invartea capul cand am terminat, dar cinci ore, este groaznic si mi se pare o aberatie, creierul uman pur si simplu nu e facut sa stea perfect concentrat pe o chestie timp de cinci ore fara pauza, va zic drept ca la sfarsit nici n-am mai nimerit sa ma semnez pe foaia de prezenta.
Si la prima proba cred ca a fost ok, ar fi putut sa ne pice literatura americana sau britanica si civilizatie, tot americana sau britanica, nu pot sa va spun cata istorie anglo-saxona am bagat in mine in astea doua luni amarate, ma culcam cu discursurile lui Lincoln si ma trezeam cu independenta Irlandei fata de Marea Britanie, de jure in 1922, de facto in 1940, vedeti ca am invatat? :) Nu zic ca mi-ar fi prins rau, acum stiu sa fac diferenta intre intre Teddy Roosevelt si F. D. Roosevelt, da, stiu, sunt ultima proasta, da ma tratez. Dupa cum ziceam, m-am indopat cu istorie si politica pana la refuz, alarmata la maxim de faptul ca astia chiar facusera chestii de-astea in facultate si eu aveam numai literatura si lingvistica de partea mea, lingvistica, dumnezeu cu mila, ca am uitat tot, din fericire, as putea sa adaug. Ei, si cu norocul meu fenomenal la examene, ne-a picat literatura, hihihi, si nu orice, Thoreau, jumate din colegii mei se intrebau dupa examen cine mama dracu e si asta, oricum fragmentul era destul de usor, despre cum ii placea aluia sa traiasca singur, va dati seama ca eu am cam avut cate ceva de zis legat de subiectul asta :p, si erau si niste anexe in care ni se explica foarte clar care era faza cu el si cum a trait in padure vreo doi ani, cam orice om care nu era batut in cap putea sa faca un comentariu decent. La asta sper ca m-am descurcat, cu regulile frantuzesti cu tot, v-am mai povestit eu de ele, orice comentariu trebuie sa aiba o problematica, nici nu prea stiu cum sa va explic, ca si cum tot textul de analizat ar fi raspunsul la o intrebare pe care tb sa o gasim noi. Si dupa ce gasesti problematica, analiza tb structurata in trei parti a cate trei particele fiecare, ceea ce este oarescum imposibil pentru mine uneori, chiar nu se poate sa pui pe acelasi pat al lui Procust si declaratia de independenta, si o poezie de Emily Dickinson, si primul discurs al lui Obama, si vreun fragment din Shakespeare. It sucks big time, ca sa zic asa, dar asta este.
Daca in prima zi am scapat cat de cat usor, a doua zi a fost oribila: doua traduceri, nu prea mari, amandoua incapeau pe o pagina si cu ceva spatiu intre ele, dar au fost oribile, aia din fr in eng din marele scriitor Michel Houellebecq, ceva despre niste pereti de bazalt si o falie uriasa, ghiciti cum se spune in engleza la falie, fault, eu habar n-am avut, am pus gap si gata, oricum cred ca e ok, in fine asta a mai mers, partea cu adevarat groaznica a fost traducerea din engleza in franceza, asta e intotdeauna mai grea pt ca se considera ca traduci dintr-o limba straina in limba ta materna, numai ca treaba asta se aplica la colegii mei francezi, nu si la oamenii care s-au nascut la Braila :) Textul era infiorator, nici in romana nu prea stiu cat de bine as fi scos-o la capat, nu neaparat vocabularul era greu, dar pur si simplu suna ca dracu in alta limba in afara de engleza. Si doamne, am facut vreo doua boacane de-mi vine sa-mi dau palme: in primul rand, se zicea despre niste copii ca erau dimpled. Cuvantul gropite a rasarit imediat in creierul meu romanesc, numai ca-mi era putin inutil la un examen dat in Franta; nu m-am agitat, stiam ca stiu cum se spune si in franceza, am asteptat pur si simplu sa-mi amintesc si mi-am vazut de restul traducerii. Si mi-am amintit. La zece minute dupa ce am iesit din sala de examen, in timp ce vorbeam cu sora-mea la telefon si ii spuneam ca nu mi-am adus aminte cum se spune la gropite in franceza. Se spune fossettes, nasol cuvant, stiu, oricum la partea asta am dat-o intoarsa, am scris eu acolo ceva de copiii aia, cred ca o sa mearga sau o sa ma penalizeze putin. Daaaaar, ascultati aici gafele secolului, din cauza carora voi ajunge probabil sa lucrez la McDonalds: ca sa zicem asa, cam prin a patra ora de examen, din creierul meu nu mai functiona decat partea romaneasca. Si romanul din mine, sufocat de atatea saptamani de franceza si engleza (de-asta nici n-am mai scris pe blog, am incercat sa-mi setez gandurile in franceza), a batut deodata din picior si a zis ca-mi arata el mie, si uitati ce a facut: aveam de tradus maternal, ghiciti cum am tradus, dar evident, materne, stiu, in franceza se spune maternel, eh, detalii, macar daca n-as fi stiut ar fi fost o treaba, si stati ca n-am terminat, mai ghiciti si cine a scris de vreo sase (!!!!) ori in sir grande-mere, o yes, de prin clasa a 5a stiam ca se se scrie fara e, de fapt la inceput scrisesem de vreo cinci ori cum trebuie si o data aiurea, si la sfarsit, in loc sa imi predau lucrarea necitita, cum am facut de atatea ori si am luat numai note bune, la sfarsit zic, ce ma apuca pe mine, mai erau douazeci de minute din cele cinci ore infernale, ia sa recitesc eu ce am scris, poate am facut vreo greseala. Greseala a fost ca am recitit, pentru ca m-am apucat sa acordez (acord? hmm) cu zel toate bunicile din text, grandE-mere pe toata linia, toti pustii francezi de cinci ani pot sa rada acum de mine, multumesc. Of. Nici nu stiu ce sa zic, nu-mi dau seama cum a iesit in rest traducerea, adica mai erau multiple ocazii la care puteam s-o fac lata si m-am descurcat, depinde cum s-au descurcat si ceilalti, dar nu-s prea optimista pentru moment. Si aflu rezultatele abia la sfarsitul lui ianuarie, treaba frantuzeasca, nu intram in detalii, cine zice ca e multa birocratie in Romania este invitat sa o incerce pe-asta de aici, nici Kafka nu cred ca s-ar descurca in paienjenisul lor de reguli stupide de genul ca sa ai cont in banca trebuie sa ai un domiciliu fix, dar ca sa ai domiciliu trebuie sa ai deja cont in banca, dar sa nu intram in detalii de-astea ca ne enervam, si in plus am reusit sa-mi deschid si cont in banca si sa-mi gasesc si domiciliu, am gasit un loc unde nu s-a uitat nimeni stramb la mine pentru ca vin din Romania si unde nici macar nu mi-au cerut garant, mai exista si francezi cu suflet, pacat ca-s vreo doi din astia la o mie de lepre, dar asta e, on fait avec. Deci da, am casa si nu voi lua capes-ul, v-am cam informat despre principalele evenimente din viata mea din ultimele luni.