luni, 18 mai 2009

...

Program de weekend: "Un tramvai numit dorinta", intr-o zona a Lyonului pe unde nu mai fusesem, teatrul era o fosta hala industriala, lui Artaud i-ar fi placut sigur, ma scuzati, vechile sechele, ce sa facem, mi-a placut si mie de altfel, chiar interesant, a fost o faza ciudata, unul din actori era roman, cel putin dupa numele din fluturas, si la inceput am crezut ca doar se preface ca e orb, ca asa era rolul, ma rog, nici nu stiu daca pianistul ala tb sa fie intr-adevar orb, ca n-am citit piesa, doar imi dau cu parerea, in fine, si cand s-a terminat il tot duceau aia de brat, si eu ii unei prietene de langa mine, "of doamne, tipul asta chiar e orb!" si ea de colo "cum sa fie orb, e roman!!!" Asta asa din seria "votre psy, c'est un lacanien?" "ah, non, non, il est français", cine stie de unde e asta primeste o prajitura, in fine, io tot sper ca tipul ala de fapt vedea, dar ma cam indoiesc.
Iar aseara am fost la ziua unui prieten columbian, 29 de ani, ce mai imbatranim domle, si de fapt nu asta e motivul de deprimare, gandul ca peste cateva luni o sa ne risipim toti fiecare pe continentul lui, asta e cu adevarat deprimant, dar na, oricum ma gandesc la chestia asta aproape non-stop, macar sa nu si scriu despre ea, pana una alta petrecerea a fost misto, cu oameni de printr-o gramada de tari, Columbia, Grecia, Cipru, Bosnia, Iran, Venezuela, io eram singura romanca,a tunat si ne-a adunat, si sa nu uit, era si un francez, pierdut printre noi.
Si azi am petrecut some quality time with my little sister, mai precis am fost in parc si am baut o sticla de vin ramasa de aseara, ca niste fete prevazatoare ce suntem am venit amandoua cu un tirbuson in geanta, doua ladies, ce pot sa spun, oamenii isi plimbau copiii, mancau inghetata si vata de zahar, se jucau cu mingea, se dadeau cu rolele, activitati de-astea normale pentru o duminica dupa-amiaza in parc, iar noi beam vin, si in plus sor-mea era in fusta scurta si io aveam ochelarii de soare de la H&M, aia care imi fac fata ca de musca, n-au incercat sa ne agate decat doi tipi, ne-au facut cu mana si ne-au intrebat daca ça va, io le-am zis ca à merveille si dupa aia s-au simtit sa se care si a mai fost un asiatic care a zambit cand a vazut ce faceam noi la patru dupa-amiaza in parc, s-a intors de vreo cinci ori sa se uite si parea extrem de amuzat, mai bine il chemam sa bea cu noi, ca mai aveam un pahar in plus. Si dupa aia am fost la Starbucks sa bem cafea si sa mancam briose si prajituri, adica ea prajitura si io briosa, si gata, ca mi s-a descarcat ultimul episod din Grey's Anatomy, ma duc sa-l vad, se pare ca e foarte dramatic, daca e sa mai iau dupa comentariile de pe site, toata lumea cica s-a umflat de plans, s-au consumat pachete intregi de servetele, eu nu-mi fac griji, in calitate de om fara suflet stiu ca n-o sa plang, iar servetelele le pastrez pentru cand oi mai raci.

luni, 11 mai 2009

...

Asta a fost pentru minunatul meu cititor care cauta in disperare pe Google, doar-doar o afla "cum arata zana-carabina":))) Cat despre ala care a ajuns aici cautand "o carte care ma influientat", ii rup picioarele analfabete daca il mai prind pe blogul meu. Iar despre faza cu "ce nu-mi place la oameni", hm, daca incep cu asta, nu mai termin pana maine dimineata. Hai gata, noapte buna.

duminică, 10 mai 2009

...

Eram eu astazi in Bellecour, la pomul inverzit, noul nostru punct de intalnire, la inceput ziceam "ne vedem la pomul inflorit", ca era prin martie, acum s-au dus florile si au aparut frunzele, in fine, eram acolo asteptand oamenii care nu mai veneau, cand s-a postat unul in fata mea, "bonsoir, pot sa va intreb ceva?" Hm, ma gandesc eu, dupa cum se uita asta la mine, nu cred ca vrea sa ma intrebe unde gaseste un bancomat sau cum ajunge pe strada nu stiu care, evident, "nu vreti sa mergem sa bem ceva?" (doar suntem in Franta, toata lumea isi vorbeste cu "vous" pe aici, cred a am mai scris deja despre asta); "da nu vreti sa-mi dati nr de telefon?" "nu" "sa va las eu nr meu?" "nu" "nu vreti nici sa stam un pic de vorba?" "NU!!!" Pana aici nimic deosebit, treaba asta cu agatatul pe strada este o traditie in tara asta, cam la fel ca branza cu mucegai si grevele, doar ca tipul asta a fost foarte amuzant, cand a vazut ca nu si nu, mi-a zis asa, aproape cu repros, "v-am vazut cu haina asta rosie si mi s-a parut ca sunteti vesela si sociabila, ca altfel nu veneam." Asa imi trebuie daca mi-am luat haina rosie, o sa creada lumea ca-s mai putin sociopata:))) Auzi tu, "vesela si sociabila":)))) Adica vesela mai sunt eu, chiar destul de des in ultima vreme, da sociabila?! Really now!
Ah, si ce ma enerveaza ca imi pica netul, in seara asta aveam in sfarsit de gand sa scriu espre o gramada de chestii, si poftim wifi-ul naibii abia se misca. Mda.

...

Vai de cand n-am mai scris, o sa reincep cat de curand, promit:)