...

Program de weekend: "Un tramvai numit dorinta", intr-o zona a Lyonului pe unde nu mai fusesem, teatrul era o fosta hala industriala, lui Artaud i-ar fi placut sigur, ma scuzati, vechile sechele, ce sa facem, mi-a placut si mie de altfel, chiar interesant, a fost o faza ciudata, unul din actori era roman, cel putin dupa numele din fluturas, si la inceput am crezut ca doar se preface ca e orb, ca asa era rolul, ma rog, nici nu stiu daca pianistul ala tb sa fie intr-adevar orb, ca n-am citit piesa, doar imi dau cu parerea, in fine, si cand s-a terminat il tot duceau aia de brat, si eu ii unei prietene de langa mine, "of doamne, tipul asta chiar e orb!" si ea de colo "cum sa fie orb, e roman!!!" Asta asa din seria "votre psy, c'est un lacanien?" "ah, non, non, il est français", cine stie de unde e asta primeste o prajitura, in fine, io tot sper ca tipul ala de fapt vedea, dar ma cam indoiesc.

Iar aseara am fost la ziua unui prieten columbian, 29 de ani, ce mai imbatranim domle, si de fapt nu asta e motivul de deprimare, gandul ca peste cateva luni o sa ne risipim toti fiecare pe continentul lui, asta e cu adevarat deprimant, dar na, oricum ma gandesc la chestia asta aproape non-stop, macar sa nu si scriu despre ea, pana una alta petrecerea a fost misto, cu oameni de printr-o gramada de tari, Columbia, Grecia, Cipru, Bosnia, Iran, Venezuela, io eram singura romanca,a tunat si ne-a adunat, si sa nu uit, era si un francez, pierdut printre noi.
Si azi am petrecut some quality time with my little sister, mai precis am fost in parc si am baut o sticla de vin ramasa de aseara, ca niste fete prevazatoare ce suntem am venit amandoua cu un tirbuson in geanta, doua ladies, ce pot sa spun, oamenii isi plimbau copiii, mancau inghetata si vata de zahar, se jucau cu mingea, se dadeau cu rolele, activitati de-astea normale pentru o duminica dupa-amiaza in parc, iar noi beam vin, si in plus sor-mea era in fusta scurta si io aveam ochelarii de soare de la H&M, aia care imi fac fata ca de musca, n-au incercat sa ne agate decat doi tipi, ne-au facut cu mana si ne-au intrebat daca ça va, io le-am zis ca à merveille si dupa aia s-au simtit sa se care si a mai fost un asiatic care a zambit cand a vazut ce faceam noi la patru dupa-amiaza in parc, s-a intors de vreo cinci ori sa se uite si parea extrem de amuzat, mai bine il chemam sa bea cu noi, ca mai aveam un pahar in plus. Si dupa aia am fost la Starbucks sa bem cafea si sa mancam briose si prajituri, adica ea prajitura si io briosa, si gata, ca mi s-a descarcat ultimul episod din Grey's Anatomy, ma duc sa-l vad, se pare ca e foarte dramatic, daca e sa mai iau dupa comentariile de pe site, toata lumea cica s-a umflat de plans, s-au consumat pachete intregi de servetele, eu nu-mi fac griji, in calitate de om fara suflet stiu ca n-o sa plang, iar servetelele le pastrez pentru cand oi mai raci.