miercuri, 10 iunie 2009

...

  • Nu ma simt in stare sa scriu o chestie inchegata, asa se explica liniutele. Ma rog, punctuletele. V-am zis vreodata cat pot sa detest diminutivele? Cred ca da.
  • Scriu. Nu aici pe blog, dupa cum se vede din cele trei posturi scrise in sase saptamani; ziceam de lucrarea aia, in sfarsit incep sa se lege lucrurile. Nu de alta, da mai sunt doua saptamani si trebuie sa o predau.
  • De ziua mea m-au sunat o multime de oameni :) Si m-am bucurat. Poate ca nu-s asa sociopata cum credeam.
  • As vrea sa apara o carte noua de Saramago, da una care sa-mi placa, nu alt Eseu despre luciditate. Ceva asa ca Istoria asediului Lisabonei.
  • Ca tot ziceam de Saramago, ma distrez de nu se poate cautand citate in Evanghelia dupa Iisus Hristos, eu lucrez evident pe editia franceza, dar profa m-a informat ca toate citatele tb scrise in portugheza si traducerea franceza pusa ca nota de subsol. Ce pot sa zic, e minunat sa cauti un amarat de citat de 3 randuri in paginile alea fara punct, aliniat si dialog. Dar am descoperit ca portugheza e mai usoara decat ma gandeam eu. Si evident ca mi s-au retrezit piticii din creier care imi tot spun sa ma mut la Lisabona.
  • Mi se pare extrem de ciudat ca in portugheza "da" se spune "sim"; nici nu stiu de ce, la urma urmelor e ca "si"-ul din italiana sau spaniola, cu un m la sfarsit. Da tot mi se pare ciudat, chiar mai mult decat "ne"-ul grecilor, si ala e aiurea rau, in mintea mea o chestie care incepe cu n nu poate sa fie decat o negatie.
  • Pe aici au inflorit teii.
  • Si e vara si toate rochiile mele vaporoase si inflorate sunt la Bucuresti :( Unde o sa fiu si eu de pe la jumatatea lui iulie. In vacanta sau definitiv, cine poate sti :p De fapt nu e amuzant, as vrea sa ma hotarasc odata.
  • Astazi am stat la terasa langa cea mai neepilata si mai mirositoare frantuzoaica ever. A fost o experienta mai traumatizanta decat un drum vara cu 226-le.
  • Mi-as dori sa fi fost baiat ca sa pot sa ma rad in cap si sa nu se sperie nimeni de mine. Urasc partea cu spalatul parului.
  • Intr-una din zilele astea o sa ma duc in Tete d'Or si o sa stau in iarba si o sa ma uit la trandafirii din la Grande Roseraie (de ce tb sa sune toate numele asa nasol in franceza?) si n-o sa ma gandesc la nimic.
  • O prietena gaboneza ne-a dus la un restaurant indian unde au o mancare incredibil de buna si un bucatar cu niste ochi verzi ciudati, zici ca e imblanzitor de serpi. Sor-mea spune ca e sigura ca stralucesc pe intuneric. Si eu sunt moarta dupa mancarea indiana, desi nu prea e facuta pentru delicatele noastre stomacuri europene, ultima oara cred ca as fi putut sa scot flacari pe gura de la atata curry :)
  • Si asa.

sâmbătă, 6 iunie 2009

...

Eu nu-mi dau seama cand au trecut astia 25 de ani.