vineri, 11 martie 2011

...

Nu stiu daca v-am mai povestit, eu stau in Lyon intr-o zona decenta, destul de aproape de centru, cu multi arabi si negri, da mie oricum imi plac astia mai mult decat francezii si in afara de faptul ca vesnic ma agata cate unul in drum spre brutarie, in rest e ok. Daaaar, autobuzul care ma aduce pe mine acasa mai are vreo douazeci de statii dupa aia, capatul lui fiind in foarte rau famata suburbie Venissieux. Venissieux-ul asta e cam ca un Ferentari asa, ca sa intelegeti. Si cum 12-le merge pana acolo, evident ca eu si minunatii cetateni din zona aia impartim aerul din autobuz pret de vreo sase statii care uneori mi se par nesfarsite, cum ar fi de exemplu in seara asta, cand s-au batut controlorii cu arabii sub ochii mei ingroziti, doamne apara si fereste, io am cam stat si in Rahova si n-am vazut asa ceva, ma si gandeam stai ca acum scoate vreunul din golanii astia un cutit si sa vezi distractie, ma vedeam depunand marturie la tribunal in vreun proces de crima, nu radeti ca n-a lipsit mult, a fost urat de tot, aia niste racailles de prima clasa, cand e vorba de francezi versus arabi eu tin de obicei cu arabii, dar astia din seara asta erau de speriat. Deci da, m-am distrat, la anul daca iau capesul ma mut la Garibaldi, acolo erau numa mosi francezi, da macar nu se batea nimeni si nu apareau masinile de politie cate trei ca sa linisteasca toti tembelii, pfiu, noroc ca bausem ceva vin la petrecerea lui Vincent si eram un pic anesteziata, altfel m-as fi speriat si mai rau. Dar pana la urma s-a terminat totul cu bine, doi golani arestati si nimeni ranit, hamdoulilah, sa dormim, zic.

marți, 1 martie 2011

Daca intelegeti ce vreau sa spun...

Dar intr-o zi Apolodor,
Spre deznadejdea tuturor
A spus asa:-Sunt foaaarte trist!
Imi place viata de corist
Dar ce sa fac? Mi-e dor, mi-e dor
De fratii mei din Labrador!
O, de-as putea un ceas macar
sa stau cu ei pe un ghetar...

Apoi a plans Apolodor.