marți, 23 decembrie 2008

...

Iar am lasat blogul in paragina, da zilele astea ba am fost bolnava, ba m-am uitat ca o disperata la Desperate Housewives (da, dublat in franceza, da in fine, macar am invatat niste cuvinte noi), ba i-am cautat cadou sora-mii, ba mi-am rupt picioarele umbland dupa diverse chestii imposibil de gasit in Franta, de genul varza murata, pentru ca am zis domle, brad nu, mama, tata si catel nu, prieteni nu (in fine da, da nu aia de acasa), zapada nu, da eu cum o sa simt ca e Craciun anu asta? Ia sa facem noi niste sarmale, zisei eu. Cu varza murata m-am lamurit rapid, nu se gaseste pe nicaieri, astia mananca somon cu legume de Craciun, sigur, asa se explica faptul ca au cea mai ridicata speranta de viata din Europa (din pacate), cam asa mananc si eu de cand sunt aici, da din cand in cand imi vine sa dau cu basca de pamant si visez numa mici, sarmale, ciorbe si alte chestii de-astea (da, mama, mi-e pofta de ciorba, sa nu-ti vina sa crezi, nu?) Si cum ziceam, varza murata ioc pe-aici, dar vine mama cu o idee geniala, cum ca sa iau varza cruda si s-o oparesc in bors, ca-i cam la fel, perfect zic eu, ca anu trecut am vazut bors la supermarket, sigur ca anu asta nu mai era, mai sa fac infarct in fata raftului cu produse exotice (mda, stiu, mancarea noastra pentru ei e chestie exotica, e ciudat) cand am vazut ca nu era nici urma de bors pe acolo, am mai fost la alt supermarket, nimic, am cautat pe net magazine cu specific est-european, am gasit vreo doua, unul sarbesc si unul rusesc-polonez, tot nimic, in ultimul mai ca nu mi-a venit sa plang la sfarsit, pentru ca am intrat eu vesela si zambitoare si l-am intrebat pe rusul care vindea daca au bors, asta zice da, eu in culmea fericirii, merge cu mine la raft, imi arata un borcan cu o chestie rosie inauntru, cred ca era sfecla, si zice: bors!!! nu, nu, nu, stati putin, eu caut chestie d-aia de acrit supa. pai asta este, zice el, nu domle, de-ala lichid si aproape incolor, hai, da-o-ncolo, trebuie sa stii; asta se lumineaza la fata si face aaa, stiu, stiu, bors alb, de-ala facut din tarate,da, stiu la ce va referiti, eu, simtind parca deja mirosul sarmalelor, pai dati-mi vreo 3 sticle, si el, pai de-asta n-avem. Minunat, ce sa mai zic, am iesit de acolo blestemand Franta, rusii, polonezii si magazinele lor fara varza murata si bors, da acum sunt zen, pentru ca dupa eforturi seculare, AM FACUT SARMALE!!!

Am fost cu sora-mea la Alex, la el suntem invitate de Craciun, carnea o luasem de ieri, varza (cruda) la fel, azi am mai luat de la magazinul sarbesc niste frunze de vita,a m zis macar sarmale de-alea sa facem. Si am facut, mai razand, mai glumind de ce putin ne pricepeam toti trei, mai golind o sticla de Bordeaux. Am facut doua oale, una cu frunza de vita, cealalta cu varza (am oparit varza cu suc de lamaie, a iesit destul de acra). Pe alea cu varza nu le-am gustat, ca mai aveau o juma de ora de stat la cuptor cand am plecat noi, dar alelalte au iesit o nebunie, cele mai bune sarmale ever, am mancat toti trei dintr-una cu mari emotii, ca sa vezi poate ne facem de rahat in fata prietenilor nostri internationali, ca ne-a pus dracu sa le facem chestii romanesti de Craciun si altceva n-avem de mancare, dar vai, ce bune au iesit, mici si grasute si gustoase, mie mi s-au parut un pic sarate, dar eu de obicei mananc aproape fara sare, probabil celorlalti or sa li se para numai bune. Ah, si evident am facut cateva numai cu carne de vita, pentru Yosri, prietenul nostru musulman, care bea, fumeaza si se uita dupa pitzipoance, dar n-ar manca nici picat cu ceara carne de porc. Si gata, ca nu mai am baterie la laptop :) Da sa stai linistiti, eu sunt bine si nedeprimata, ce mama naibii, am sarmale!

sâmbătă, 20 decembrie 2008

...

In seara asta la o petrecere, eu, Andrei, sora-mea si Dimitrije, adica veselul colt est-european, noi cred ca ne-am distrat cel mai bine; vorbeam noi si ne hlizeam si nu stiu cum vine vorba de injuraturi, si Dimitrije, ca vai, noi avem niste injuraturi groaznice, toti strainii sunt oripilati cand le aud. Noi, de colo, pai zi-ne una, sa vedem. Dimitrije: ok, o sa v-o zic pe-aia pe care-o folosim cel mai des, sper sa nu va sperii prea tare. Noi: hai, s-auzim. El (balmajeste ceva in sarba, si pe urma traduce in engleza): Go back to your mother's womb! (nici macar n-a zis cunt, e o doamna D asta, ce mai) Ati inteles? Sa va explic? E oribil, nu? Da de ce radeti?!!! Evident, noi eram pe jos; Andrei se opreste primul din ras si ii explica, stii, si noi avem aceeasi injuratura. D face ochii mari, a, pai eu credeam ca numa sarbii injura in halul asta. Eh, ce sa-i faci suntem vecini, e normal sa avem chestii in comun. Dimitrije (total aiurit de proaspata descoperire): Pai atunci mai ziceti-mi ceva injuraturi de-ale voastre, ca se pare ca va pricepeti. Si incepem noi: fuck your mother's dead relatives! D ingrozit. I will drag my balls on your mother's funeral cake! D cu ochii cat cepele. Si tot asa am tinut-o, l-am innebunit pe-asta. Da I'm proud to say ca la ora actuala e in stare sa injure in romana mai ceva ca un taximetrist :)

vineri, 19 decembrie 2008

...

Eh, ca tot ziceam de exposé-ul ala, l-am refacut de 2 ori, am sucit planul in toate felurile posibile, am facut structura de-aia frantuzeasca, tampenia aia cu trei parti alcatuite la randul lor din trei parti (don't ask), am taiat, adaugat, taiat din nou, in fine, chiar mi-am batut capul, a iesit o minune de exposé, aproape ca avea si incheiere (astia care ma cunoasteti stiti ca eu scriu toate chestiile, de la mailuri la dizertatii, fara umbra de concluzie, ca asta e, la un moment dat ma plictisesc si atunci nu mai pot sa adaug nimic, nici sa ma pici cu ceara), toate bune si frumoase deci, numa ca pe mine m-a plesnit iar insomnia, azi-noapte n-am dormit deloc, nici o clipa vreau sa zic, cred ca niciodata in istoria noptilor mele de gaurit tavanul cu privirea nu mi s-a intamplat sa n-adorm nici macar o nanosecunda, azi dimineata cand m-am ridicat din pat am simtit ca se invarte camera cu mine si pe deasupra fierea mea s-a decis sa se revolte, ca intotdeauna cand sunt obosita, durerea din partea dreapta n-a fost nimic pe langa senzatia ca o sa-mi vomit stomacul, plamanii si tot ce mai e pe acolo pe dinauntru, e oribil sa-ti fie rau dimineata cand n-ai mancat nimic de nu stiu cate ore si nu poti nici macar sa vomiti ca lumea, in fine, mai bine sar peste detalii, ideea e ca n-am fost in stare nici sa ma imbrac, da sa ma tarasc pana la scoala, iar de prezentat exposé-ul nici vorba, i-am scris un mail profei, sper sa fie ok, acum ma duc sa iau un diazepam si sa dorm o suta de mii de ore, ar trebui sa aiba efect ca n-am mai luat de vreo patru ani, intr-o vreme eram dependenta de somnifere, am renuntat cand am inceput sa nu mai dorm nici dupa ce luam cate doua-trei-patru, depinde de care erau, mai slabe sau mai puternice :((((

luni, 15 decembrie 2008

...

Stiu, stiu, o sa reincep sa scriu cat de curand, doar ca mi-am ales cel mai greu exposé posibil la un curs, Italo Calvino, Six memos for the next Millenium, varianta franceza evident, si trebuia sa-l prezint saptamana trecuta, dar s-a intins o idioata de colega 45 de minute cu prezentarea ei si n-a mai fost timp pentru a mea, iar acum nu-s multumita de ce am scris si vreau sa ma apuc sa schimb cate ceva, pe ici pe colo si anume in punctele esentiale, deci da, incepand de joi I'm all yours, o sa raspund si la mailuri si la mesaje si la tot, promit :)

joi, 11 decembrie 2008

...

Franta vazuta prin ochii lui Dimitrije°: "Great buildings, stupid people"

°prieten sarb, viitor arhitect si inepuizabila sursa de bunadispozitie

luni, 8 decembrie 2008

...

Stiti senzatiile alea minunate din gama scartait cu creta pe tabla, agatat ciorapii cu o unghie rupta, trezit la 5 dimineata, alarma fiind setata la maxim pe "treceti batalioane" si altele de genul asta; eh, toate astea nu se compara in ochii, ma rog, urechile mele, cu felul in care francezii stalcesc orice nume strain. Innebunesc de nervi cand ii aud ca pun mereu accentul pe ultima silaba, ca spun iu be quarante in loc de UB40 la radio bresht in loc Brecht la scoala, asta ca sa nu-i mai mentionez mishelanj, dant si ejel, ca doar v-ati prins toti ca vorbeam de Michelangelo, Dante si Hegel. Dar cel mai tare si mai tare ma exaspereaza cu numele romanesti; adica ionesco e ok, sioran mai treaca-mearga, dar mirséa éliad, doamne, nu, nu nu, mi se strepezesc dintii si mi se ridica parul de pe ceafa cand aud chestia asta si profii astia il pomenesc tot timpul, ca mituri, ca istoria religiilor, mirséa in sus si mirséa in jos, putain de bordel de merde, nu se mai poate, intr-o zi o sa ies prin zid daca mai aud chestia asta. Mirséa, auzi tu; asta ca sa nu mai zic de cretina care a intrebat-o o data pe Irina T cum o cheama, ea a zis "Trentea", si aia a scris pe foaie, la rubrica "nume de familie", ghiciti ce, "31", ca na, daca seamana cu trente et un, de ce nu? Da tot e o parte buna si la faza asta, pentru prima oara in viata ma bucur ca ma cheama Balta, de obicei orice francez reuseste sa scrie numele asta cam din a treia incercare :)

duminică, 7 decembrie 2008

...

Tot nu ti-au venit lumile la normal...

luni, 1 decembrie 2008

...

Eu la ora asta ar trebui sa dorm, mai ales ca azi a fost o zi lunga -facut cumparaturi, citit Italo Calvino pentru urmatorul exposé, facut ordine in camera, intalnit cu Andrei la consulat ca sa votam, hoinarit pe strazi, baut cea mai naspa Cola la Mcdonalds, dus la film-www.imdb.com/title/tt1033595 -mi-a placut mult, intors acasa, vorbit cu mama, facut cartofi umpluti si briose cu ciocolata pentru cina festiva de maine, la urma urmei si 1 decembrie e un prilej de betivaneala ca oricare altul :)

Deci o zi lunga, dupa cum spuneam, dar nu puteam sa ma culc inainte sa va spun ca saptamana viitoare o sa lucrez ca pitzipoanca, pardon hostess, recunoasteti ca nu v-ati fi asteptat la asta din partea mea :) Dar am aflat eu ca se cauta hotesses pentru salonul Pollutec, asa ca mi-am calcat camasa alba, m-am machiat zdravan, mi-am aranjat parul si m-am prezentat la interviu, unde am zambit frumos si i-am pacalit pe-aia sa ma angajeze, daca ar sti ei cat detest eu oamenii nu m-ar fi angajat niciodata sa fac chestia asta, a fost chiar interesant, ca si cum as fi jucat un rol, doar ca m-a pufnit un pic rasul cand s-a uitat una din alea la mine si mi-a zis ca m-am machiat ok, da ca-mi mai lipseste un pic de blush, eu de sub cele doua straturi de fond de ten, pudra, fard de ochi si ruj era s-o intreb daca ma angajeaza hostess sau clovn la circ, da o data-n viata am reusit sa-mi tin gura :) Si na, de angajat m-au angajat, ca spre deosebire de frantuzoaice eu obisnuiesc sa ma spal pe cap, n-am o suta de piercinguri si vorbesc engleza, acum sa vedem cum o fi, sper sa rezist, ca pentru mine nu e chiar floare la ureche sa zambesc sase ore pe zi cocotata pe tocuri (mdea, trebuie sa port si tocuri, chiar o sa fiu o pitzipoanca), maine tre' sa ma-ntalnesc cu clientul (he he, in ce hal suna asta), sa-mi iau in primire hainele pe care trebuie sa le port si o sa am un briefing de trei ore ca sa aflu ce o sa le spun alora de o sa vina la salon, dupa ce le zambesc cu toti dintii, incercand in paralel sa nu cad peste ei (pantofii aia ma omoara, i-am purtat ieri doua ore si imi venea sa plang la sfarsit). Da in fine, macar o sa ma plateasca bine pentru chestia asta, vreo 200 de euro pentru 20 de ore lucrate, in Romania sunt oameni care muncesc o luna pentru banii astia. A, v-am zis ca trebuie sa ma dau cu ruj rosu? :)))) Numa pentru chestia asta ar trebui sa cer un spor de stres, ceva :)