miercuri, 20 august 2008

Sub balcon eu ti-am cantat o serenada... si tu, nimic:)

Sa nu fiu in stare sa vorbesc coerent si convingator e o chestie la ordinea zilei pentru mine; dar sa nu-mi gasesc cuvintele cand incerc sa scriu se intampla once in a blue moon si nici atunci. Mi-a luat zece minute sa scriu chestia asta; sper ca pana maine dimineata sa mai leg vreo doua fraze :)
Ca sa trec la subiect: tocmai m-am intors de la concertul lui Tudor Gheorghe, "Serenada din trecut" si a fost atat de... care-o fi cuvantul... perfect, extraordinar, minunat, ceva din seria asta, alegeti ce va convine. Mda, se vede ca am capul plin doar de serenade, cand as zice eu in mod normal "atat de extraordinar", sau, si mai si, "atat de perfect"? :)
Azi dupa-amiaza m-am uitat eu bine la afisul concertului si m-am gandit ca daca omul ala apare pe scena in costum cu papion, tre sa fac si eu un efort sa n-apar pe-acolo in vreo tzoala mototolita culeasa acum trei ani dintr-un second hand. Asa ca am scotocit prin dulap pana am dat peste o rochie decenta si, mama, fii atenta aici, ca n-auzi asta prea des de la mine, am calcat-o!! Asa frumos, am intors-o pe dos inainte si nici macar n-am trantit-o direct pe mocheta, am pus o patura sub ea.
Asa ca m-am prezentat echipata corespunzator (tot papucii aia ortopedici ii aveam in picioare, sa nu exageram totusi) la gradina de vara Mihai Eminescu, e pe undeva prin Parcul National, am gasit-o imediat, desi nu stiu deloc zona.
Iar acum ar trebui sa va zic cate ceva despre concertul propriu-zis, numai ca na, exact asta este partea la care nu-mi gasesc cuvintele. Sa zicem ca a fost unul din momentele alea care merita puse bine intr-un borcanel etichetat cu grija, ca alea de dulceata, "moment de gratie- 2008", de exemplu, si asezat la vedere pe un raft din camara mea personala, la aia din cap ma refer, ca de-ailalta n-am.
Ma gandeam la un moment dat ca daca as fi fost la concertul asta in Franta (chiar, oare Tudor Gheorghe o fi avand si concerte in strainatate? poate doar pe unde-s multi romani), as fi plans cu zece randuri de lacrimi, pe dinauntru, bineinteles, ca sa nu vada nimeni si a doua zi mi-as fi strans catrafusele si m-as fi intors acasa cu primul avion, fara sa ma uit inapoi. Si chiar cand imi trecea mie chestia asta prin cap, se anunta urmatoarea piesa, pe care cica o canta sub o forma modificata si Julio Iglesias. Si fiti atenti aici, am retinut citatul exact: "Si o mai canta si o frantuzoaica. Prost. Ca asa fac ei lucrurile. Si lesinat. Ce sa-i faci, alta fire, alt temperament la francezii astia." Chestia asta mi-a placut aproape la fel de mult ca serenadele.
Si ca tot veni vorba de serenade, ma enerveaza ca nu gasesc pe net decat variantele lor originale, alea de pe cand era Ciupi ucenic, gluma de famile, nu intru in detalii, ajunge sa stiti ca se intampla prin anii '30 :)
Uite ca am dat peste asta cantata de Tudor Gheorghe:
Imi pare rau doar ca n-o sa fiu aici la concertul din toamna.


luni, 18 august 2008

...

N-am murit, nici n-am abandonat blogul; doar ca sunt la Braila, unde, ca de obicei, activitatea mea cerebrala este redusa la minim. Mi-e lene si sa fac chestii interesante (Dumnezeu stie ce lucruri interesante s-ar putea face pe aici, de altfel), si sa scriu despre ele. Dorm, mananc, ies in oras, pierd vremea si ma uit la televizor. Iar acum ma scuzati, ma duc sa ma joc cu catelul.

joi, 7 august 2008

Ce-am mai facut in cele 10 ore pe zi in care nu dorm

Ce-am mai citit:
  • Alfredo Bryce Echenique, Ghidul trist al Parisului. Nu mi-a placut.
  • Ernesto Sabato, Tunelul. Nu mi-a placut deloc; si partea proasta e ca ma asteptam la ceva misto, pentru ca o multime de oameni mi-au zis ca lor le-a placut. Partea si mai proasta e ca nu-mi aduc aminte care-s oamenii aia, ca sa le scot ochii acum :)
  • Julian Barnes, Pana cand m-a cunoscut. Nici asta nu mi-a placut. Si Julian Barnes asta scria misto de obicei...
  • Jose Saramago, Eseu despre luciditate. E, aici e chiar grav, pentru ca nici macar asta nu mi-a dat vrun fior metafizic, fir-ar sa fie.

Ce-am mai vazut:

luni, 4 august 2008

Dragi vecini,

lamuriti-ma si pe mine cu o chestie. De trei ani de cand stau in blocul asta, cu pauze destul de mari, ce-i drept, rare au fost diminetile in care sa nu ma trezesc in zgomote de bormasina si in lovituri de ciocan. Ok, am inteles, ati daramat peretii, fara autorizatie, imi imaginez, pentru ca pentru asta parca trebuia acordul vecinilor si pe mine nu m-a intrebat nimeni nimic, v-ati pus aer conditionat si termopane, ati scos parchetul vechi si l-ati inlocuit cu altul nou, l-ati scos si pe ala nou si ati pus gresie prin toata casa, pe urma ati spart gresia si ati pus rahat de-ala de parchet laminat. Intrebarea mea este, acum ca ati terminat de facut toate astea, ce mama dracului mai aveti de daramat si de inlocuit prin casele alea de 50 de mp?! A mai ramas vreun perete de rezistenta in picioare? Mira-m-as, da oricum, voi dati-i inainte cu bormasina sau rotopercutanta sau cum mortii ma-sii se numeste, pana o cadea tot blocul; m-am prins si eu in sfarsit ca visul vostru e sa stati intr-un apartament cu doar doi pereti, si aia cat de gauriti se poate.
Mi-as dori sa muriti cu totii in chinuri, sa va striveasca de exemplu cineva degetele cu ciocanul sau sa va bage nenorocita de bormasina in ochi. Mi s-ar parea even, pentru licenta aia pe care am scris-o in timp ce boul de la opt isi darama casa, iar pe strada cretinii de la Apanova si aia de la gaze spargeau cu randul asfaltul proaspat turnat. Chiar as vrea sa dispareti cu totii de pe fata pamantului, mai ales tu, animalule de la 10, pe care, cand nu esti ocupat sa ma asurzesti cu bormasina, te aud (pereti subtiri, ce sa-i faci, noroc ca-i mai si spargem) si cand ti-o tragi cu fufa aia, si candva certati, si cand va bateti, si cand le faceti pe toate trei in acelasi timp. Odata si odata tot o sa chem politia, desi daca ai bate-o si tu cand trebuie, de exemplu atunci cand se apuca sa dea cu aspiratorul duminica la sapte dimineata, zau ca as urca sa-i carpesc si eu vreo doua. Si nu te mai obosi sa-mi spui sarumana cand ne intalnim la lift; mai bine mori, asta m-ar face fericita.
Iar acum ma scuzati, ma voi tari inapoi in pat.

sâmbătă, 2 august 2008

O prostie

Stateam zilele trecute la povesti cu o prietena pe care n-o mai vazusem de cateva luni bune; si cum vorbeam noi asa cate in luna si in stele, a venit vorba de o colega de-a ei de serviciu, care s-a maritat acum doua saptamani cu un tip cu care era de ceva vreme si care inainte de asta ii trimisese vreun an scrisori de dragoste, cam cate una pe saptamana, ca lucra cate 12 ore pe zi si nu prea avea timp de scris. Mi-a povestit faza asta ca pe un fapt divers, ceea ce de altfel si este, avand in vedere ca eu nu-i cunosc pe sus-numitii, si pe urma a adaugat, asa, de incheiere: "Sigur, tie faza asta o sa ti se para o prostie" "Pai na, ma cunosti, stii ca eu am alergie la treaba asta cu casatoria, da daca ei sunt fericiti, bravo lor" "A, nu la asta ma refeream, eu ziceam de faza cu scrisorile" "?" "Pai da, ca e cam ridicol, asa, cine mai trimite scrisori in zilele noastre, mai ales scrisori de-alea, si mie mi s-a parut cam aiurea cand am auzit si ma gandeam ca tie o sa ti se para stupid de-a dreptul."


O, da, mereu uit ca eu sunt un om fara suflet, care nu intelege si nu simte nimic, in schimb e gata oricand sa faca misto de altii. Oi fi eu "cynical, sarcastic and mean", cum mi-a zis cineva odata, dar in momentul ala nu-mi doream decat sa se transforme nectarul de portocale rosii din fata mea intr-un pahar mare de vodca pe care sa il beau dintr-o inghititura. N-am zis nimic, la urma urmei e adevarat, la ce-or fi bune scrisorile astea, cand de cele mai multe ori nu fac decat sa dea celui/celei care le primeste ocazia sa suceasca si mai rau cutitul intr-o rana pe care involuntar sau nu, tot ei au provocat-o; dar de aici si pana la a mi se parea stupide e cale destul de lunga. Sau scurta, depinde de cum sunt scrise, am primit eu in clasa a saptea una de la care recunosc ca m-a apucat o criza de ras:)


Si pe urma mi-am adus aminte (aproape cuvant cu cuvant, cred ca deja am o obsesie) de fragmentul asta din "Anul mortii lui Ricardo Reis": "In fata oglinzii sifonierului, care-l reflecta din cap pana-n picioare, Ricardo Reis spune, Ai dreptate, N-am primit niciodata o scrisoare de dragoste, o scrisoare care sa fi fost numai de dragoste, si nici n-am scris niciodata vreo scrisoare de dragoste, nici macar pe jumatate a mea sau a unuia dintre acei nenumarati care traiesc in mine, cand eu scriu, ei asista si atunci mana imi cade, inerta, si atunci nu mai scriu"; pentru ca vorba ceea, "sa nu uitam ca toate scrisorile de amor sunt ridicole, asta o scrii cand moartea bate la usa, cand devine brusc limpede ca intr-adevar ridicol e ca n-am primit niciodata o scrisoare de dragoste".


Adica sunt eu cinica, intr-adevar, dar nu atat cat credeti voi.

O veste buna si una proasta

Vestea buna este ca mi-au dat camin. Vestea proasta este ca nu in Allix, acolo unde cerusem eu. Bucuroasa totusi ca n-o sa dorm in cort, am dat un search pe google cu numele caminului (residence Andre Lirondelle) si am ramas usor interzisa cand am dat peste chestia asta: " La résidence est en régime "foyer" : les garçons ne sont pas autorisés dans les chambres, ils ne peuvent entrer que dans les salles communes. Réservée aux jeunes filles." Adica doamne dumnezeule, apara-ma si pazeste-ma, eu o sa stau in camin de fete?!!!!!!!!!!!! Nici nu stiam ca mai exista asa ceva! "Baietii nu au voie sa intre in camere"? Deloc? Nici macar ziua? Daca vine un prieten la mine o sa-i dau cafea pe hol?! Ce-i asta? Why me? Why, why, why??? :((((((((
Asta ca sa nu mai zic ca mai si faceti toti misto de mine cand va povestesc, ca hahaha, poate o sa va puna sa va culcati la 11 dupa ce va spuneti si rugaciunea sau ca singurul tip din cladire o sa fie instalatorul sau ca o sa va faca teste de alcoolemie cand va intoarceti din club, o, doamne, so not funny!!!!
Si adica anul asta n-o sa mai fie nici un vietnamez care sa ma ajute cu bagajele? Nici un chinez care sa-mi faca de mancare? Nici un francez care sa ma intrebe daca e adevarat ca toate romancele sunt curve? Nici un congolez care sa imi spuna ca arat ca o zana cu rochiile mele lungi? Da, bai desteptule, ca o zana-carabina mai exact, si acum degage, ca intarzii la curs din cauza ta. Nici un algerian care sa imi rasara la usa cu o seara inainte sa plec si sa imi spuna sa nu ma intorc in Romania, ca el vrea sa se insoare cu mine si sa avem cinci (!!!!) copii, adica exact formularea care m-ar face sa fug mancand pamantul de orice tip de pe lumea asta? Da ce no fun o sa fie anul asta in camin, desi am asa un feeling ca o sa se gaseasca pe-acolo vreo tipa pe invers care sa se dea la mine :)
E, o sa ma descurc eu pana la urma, o sa pitziponcesc pe la alte domicilii daca la al meu nu se poate si asta e. Macar o sa am un acoperis deasupra pretiosului meu cap de haughty intellectual si n-o sa-mi dau toti banii pe chirie; si daca trebuie, o sa fiu si domnisoara de pension, ce pizda ma-sii, doar n-a murit nimeni din asta. Cred :)