joi, 19 noiembrie 2009

...

Din seria "all good things come to an end", va prezentam astazi ciocolata Heidi, varianta amaruie cu portocale. Era absolut perfecta, cam mica la alea 80 de grame ale ei, cum imparti o ciocolata de-asta intre o mama, un tata, o zana-carabina si poate si o sora, daca se nimereste sa fim amandoua odata acasa, rar se mai intampla treaba asta, in fine, sa revin la subiectul sublimei ciocolate Heidi, minunata era, domle, singura parte naspa era ca ingrasa la fel ca si suratele ei neinteresante, dar in rest, jos palaria.

Si pentru ca ieri m-am gandit si eu ca merit ceva bun dupa o zi de infruntat francezi idioti, iar amantii mei din dulap nu erau disponibili, am cautat consolare in bratele amarui ale lui Heidi, numai ca surpriza, nu mai era la fel! Adica, frate, cand e sa mearga toate prost... Prima data am zis ca mi s-o fi parand prea dulce dupa sucul de portocale pe care-l bausem ca sa tin departe gripa porcina, tuberculoza si alte molimi, dar nu, chiar era mai dulce, mama ma-sii, am verificat ambalaju, numa 50% cacao in ciocolata si inainte era 65%, putain de bordel de merde, l-as face arsice p-ala de-a schimbat reteta, las ca o sa sun eu la infoline sa-i fut pe-aia la creieri, ca vad ca se poarta, io macar as avea un motiv intemeiat. Si colac peste pupaza, ce-au scris ei pe ambalaj, ca l-au schimbat si pe-ala: "Heidi Dark Orange is about seeing colours where others only see shades of grey. It's about optimism" Hai sictir, io singura culoare pe care voiam s-o vad era negrul de la alea 65% cacao! Pfff!

Rugaciunea de seara acum: draga dumnezeule, in cazul in care existi si nu esti lepra de care vorbeste Saramago in evanghelia aia de-o stiu eu acuma pe de rost, si dupa ce o sa ajung in rai (si, hai, ca ma primesti, n-am facut asa multe belele pana acum, in fine, macar n-am omorat pe nimeni, desi cu serviciul asta nou nu garantez ca mai rezist mult), daca toate aceste conditii se vor indeplini, zic, sa-mi dai, te rog, multa ciocolata Heidi de-aia à l'ancienne, sa mi-o trimiti asa pe norisorul meu izolat, na, ce sa zic, normal ca tot sociopata o sa raman si-n rai, acuma ce credeai? Si o sa mai vreau si o piscina de 33 de metri lungime, exact atat, stii ca la mai mult mi se taie rasuflarea, deh, tu ai pus plamanii astia in mine, ce sa mai zic. Si imi mai trebuie niste strazi frumoase pe care sa ma plimb (da, domle, singura ca nebuna, nu mai intreba atata), si o pajiste pe care sa pot umbla desculta fara sa ma intepe albinele in talpa, prietenii stiu de ce, si il mai vreau si pe Paul Newman cand era tanar, si inca o suta de serii din Scrubs, si un infinit de carti de-alea de-mi plac mie, si un hamac din care sa nu cad in cap, din nou prietenii, de fapt familia, stiu de ce. Si fuste cu volane si rochii decoltate, pentru ca daca in rai nu e permanent vara, io te anunt ca vreau direct in cazanu cu smoala, macar acolo e cald. Si propriul meu musuroi de furnici, ca stii ca am incercat sa adopt unu cand aveam 15 ani si mi le-a omorat mama cu Flit. Si ma rog, multe altele, da nu te plictisesc acuma cu ele. Heidi cu portocale si 65% cacao sa retii pe ziua de azi, cu restu te mai bat io la cap cand o fi. Amin!