O prostie

Stateam zilele trecute la povesti cu o prietena pe care n-o mai vazusem de cateva luni bune; si cum vorbeam noi asa cate in luna si in stele, a venit vorba de o colega de-a ei de serviciu, care s-a maritat acum doua saptamani cu un tip cu care era de ceva vreme si care inainte de asta ii trimisese vreun an scrisori de dragoste, cam cate una pe saptamana, ca lucra cate 12 ore pe zi si nu prea avea timp de scris. Mi-a povestit faza asta ca pe un fapt divers, ceea ce de altfel si este, avand in vedere ca eu nu-i cunosc pe sus-numitii, si pe urma a adaugat, asa, de incheiere: "Sigur, tie faza asta o sa ti se para o prostie" "Pai na, ma cunosti, stii ca eu am alergie la treaba asta cu casatoria, da daca ei sunt fericiti, bravo lor" "A, nu la asta ma refeream, eu ziceam de faza cu scrisorile" "?" "Pai da, ca e cam ridicol, asa, cine mai trimite scrisori in zilele noastre, mai ales scrisori de-alea, si mie mi s-a parut cam aiurea cand am auzit si ma gandeam ca tie o sa ti se para stupid de-a dreptul."

O, da, mereu uit ca eu sunt un om fara suflet, care nu intelege si nu simte nimic, in schimb e gata oricand sa faca misto de altii. Oi fi eu "cynical, sarcastic and mean", cum mi-a zis cineva odata, dar in momentul ala nu-mi doream decat sa se transforme nectarul de portocale rosii din fata mea intr-un pahar mare de vodca pe care sa il beau dintr-o inghititura. N-am zis nimic, la urma urmei e adevarat, la ce-or fi bune scrisorile astea, cand de cele mai multe ori nu fac decat sa dea celui/celei care le primeste ocazia sa suceasca si mai rau cutitul intr-o rana pe care involuntar sau nu, tot ei au provocat-o; dar de aici si pana la a mi se parea stupide e cale destul de lunga. Sau scurta, depinde de cum sunt scrise, am primit eu in clasa a saptea una de la care recunosc ca m-a apucat o criza de ras:)

Si pe urma mi-am adus aminte (aproape cuvant cu cuvant, cred ca deja am o obsesie) de fragmentul asta din "Anul mortii lui Ricardo Reis": "In fata oglinzii sifonierului, care-l reflecta din cap pana-n picioare, Ricardo Reis spune, Ai dreptate, N-am primit niciodata o scrisoare de dragoste, o scrisoare care sa fi fost numai de dragoste, si nici n-am scris niciodata vreo scrisoare de dragoste, nici macar pe jumatate a mea sau a unuia dintre acei nenumarati care traiesc in mine, cand eu scriu, ei asista si atunci mana imi cade, inerta, si atunci nu mai scriu"; pentru ca vorba ceea, "sa nu uitam ca toate scrisorile de amor sunt ridicole, asta o scrii cand moartea bate la usa, cand devine brusc limpede ca intr-adevar ridicol e ca n-am primit niciodata o scrisoare de dragoste".

Adica sunt eu cinica, intr-adevar, dar nu atat cat credeti voi.