Sa nu fiu in stare sa vorbesc coerent si convingator e o chestie la ordinea zilei pentru mine; dar sa nu-mi gasesc cuvintele cand incerc sa scriu se intampla once in a blue moon si nici atunci. Mi-a luat zece minute sa scriu chestia asta; sper ca pana maine dimineata sa mai leg vreo doua fraze :)
Ca sa trec la subiect: tocmai m-am intors de la concertul lui Tudor Gheorghe, "Serenada din trecut" si a fost atat de... care-o fi cuvantul... perfect, extraordinar, minunat, ceva din seria asta, alegeti ce va convine. Mda, se vede ca am capul plin doar de serenade, cand as zice eu in mod normal "atat de extraordinar", sau, si mai si, "atat de perfect"? :)
Azi dupa-amiaza m-am uitat eu bine la afisul concertului si m-am gandit ca daca omul ala apare pe scena in costum cu papion, tre sa fac si eu un efort sa n-apar pe-acolo in vreo tzoala mototolita culeasa acum trei ani dintr-un second hand. Asa ca am scotocit prin dulap pana am dat peste o rochie decenta si, mama, fii atenta aici, ca n-auzi asta prea des de la mine, am calcat-o!! Asa frumos, am intors-o pe dos inainte si nici macar n-am trantit-o direct pe mocheta, am pus o patura sub ea.
Asa ca m-am prezentat echipata corespunzator (tot papucii aia ortopedici ii aveam in picioare, sa nu exageram totusi) la gradina de vara Mihai Eminescu, e pe undeva prin Parcul National, am gasit-o imediat, desi nu stiu deloc zona.
Iar acum ar trebui sa va zic cate ceva despre concertul propriu-zis, numai ca na, exact asta este partea la care nu-mi gasesc cuvintele. Sa zicem ca a fost unul din momentele alea care merita puse bine intr-un borcanel etichetat cu grija, ca alea de dulceata, "moment de gratie- 2008", de exemplu, si asezat la vedere pe un raft din camara mea personala, la aia din cap ma refer, ca de-ailalta n-am.
Ma gandeam la un moment dat ca daca as fi fost la concertul asta in Franta (chiar, oare Tudor Gheorghe o fi avand si concerte in strainatate? poate doar pe unde-s multi romani), as fi plans cu zece randuri de lacrimi, pe dinauntru, bineinteles, ca sa nu vada nimeni si a doua zi mi-as fi strans catrafusele si m-as fi intors acasa cu primul avion, fara sa ma uit inapoi. Si chiar cand imi trecea mie chestia asta prin cap, se anunta urmatoarea piesa, pe care cica o canta sub o forma modificata si Julio Iglesias. Si fiti atenti aici, am retinut citatul exact: "Si o mai canta si o frantuzoaica. Prost. Ca asa fac ei lucrurile. Si lesinat. Ce sa-i faci, alta fire, alt temperament la francezii astia." Chestia asta mi-a placut aproape la fel de mult ca serenadele.
Si ca tot veni vorba de serenade, ma enerveaza ca nu gasesc pe net decat variantele lor originale, alea de pe cand era Ciupi ucenic, gluma de famile, nu intru in detalii, ajunge sa stiti ca se intampla prin anii '30 :)
Uite ca am dat peste asta cantata de Tudor Gheorghe:
Imi pare rau doar ca n-o sa fiu aici la concertul din toamna.
2 comentarii :
Well, salut. Si eu sunt Zana Carabina si am blog privat pe yahoo 360. Am nickul asta de 1 an, cred. Sunt din Cluj-Napoca.
Nice to meet you!
Salut, Zana Carabina si scuze pentru intarzierea cu care iti raspund. Nu stiam de existenta ta cand mi-am facut blogul, pur si simplu numele asta era liber pe blogspot. Eu sunt din Braila, am locuit cativa ani in Bucuresti si acum traiesc in Lyon.
Nice to meet you too:)
Trimiteți un comentariu