Imi place sa scriu iar pe blog, desi deocamdata am doar un cititor, da ma gandesc ca in primul rand o sa ma ajute sa-mi pun ordine in minte. Bine-ar fi sa ma ajute ceva/cineva sa-mi pun ordine si in casa, ma ocup de asta maine, trebuie neaparat.

Citeam blogul aseara si ma gandeam cat de mult m-am schimbat, parca eram mai sociopata inainte, acum m-am mai linistit, sau mi se pare, o singura chestie a ramas neschimbata, tot nu chem pe mai nimeni la mine acasa, doi oameni au intrat in apartamentul meu de zece luni de cand il am, si anul trecut la Cluses nu a venit nimeni la mine pana l-am adunat pe asta mic de pe internet si anume pe la sfarsit de iunie, iar eu stateam in casa aia din septembrie. Mda, deci tot sociopata sunt, nu-mi fac iluzii. Nu stiu de ce nu chem oameni la mine, hai ca anul trecut n-aveam pe cine, mai sa mor de singuratate in muntii aia, da acum as avea si nus, tot mi se pare ciudat. Ma rog, ar fi si faptul ca n-am si eu niste scaune ca lumea. In schimb mi-am luat pahare de Martini de la Zara Home, tare frumoase sunt si pentru ca-s cam mari vanzatoarea mi le-a pus in doua cutii imense, doo cutioaie pentru patru pahare, oh joy, se uita lumea la mine pe strada dupa, zici ca-mi luasem televizor, m-am intalnit cu o colega, « vai, dar ce de chestii ti-ai luat de la solduri », « vai, de fapt sunt patru pahare mari si late si-o camasa de noapte de cinci grame ». Ma rog, mari si late sunt, ca de-aia n-au incaput in cutii normale. Trebuie sa incetez cu vorbitul despre pahare, n-a fost asa de funny si nici macar nu mi-am luat Martini.  Da sunt frumoase J

Am fost la sor-mea la Lyon de ieri pana azi, era cu C si V la un restaurant japonez, imi pastrasera si mie un sushi cu somon, ajung eu, ii pup pe toti trei, mai era un tip necunoscut la masa, roman cum aveam sa aflu cinci secunde mai tarziu, cand eu l-am pupat cu mult elan pe amandoi obrajii, fara sa vad ca el imi intinsese mana. Deci da, cum ziceam m-am frantuzit, acum cinci ani ma omora obiceiul asta cu pupatul, acum imi e indiferent.  Daca ma apuc sa va pup pe acasa sa ma iertati, ca m-am prostit J) A fost bine ieri, ne-am plimbat prin Vieux Lyon, ne-am oprit la cea-mai-buna-inghetata-ever, eu mi-am luat una cu cirese, buna, dar nu super, sora-mea a fost marele castigator, inghetata cu Grand Marnier, dumnezeule ce buna era, inghetata cu alcool de portocale, ce poate sa nu-ti placa, numa de-aia imi iau de acum. Si aveau mai mult inghetate de-astea alcoolizate, cu Armagnac, cu Chartreuse (foarte buna) si cu Clairette de Die, asta (bautura, nu inghetata) e ultima descoperire alcoolica a sora-mii, e un fel de vin spumos foarte fin si mai putin aspru decat sampania, nu stiu cum sa explic, dar imi place mult.

Cred ca ar trebui sa incetez sa vorbesc si despre alcool, stati linistiti ca nu face parte din dependentele mele, eu ma lupt cu zaharul si cu anxioliticele, de fapt cu zaharul ca pastile de dormit n-am mai luat de vreo doua luni, si atunci cate un xanax mic (ok, un xanax mare, asta e, dar fara lexotan/diazepam/si mai ales stilnox, deci e de bine). Antidepresive nu mai iau de mult, noroc ca au efecte secundare, ca altfel asa iti lumineaza capul, ca ar trebui sa luam toti tot timpul, puteti sa ma credeti pe cuvant, nu te fac sa vezi viata in roz, o vezi asa cum e.  Nici anticonceptionale nu mai iau, asa ca daca stau sa ma gandesc, ficatul meu e chiar in pauza, pot sa beau ce vreau vara asta. Hah, o sa ziceti si sociopata si alcoolica, combinatia mortala.

De dependenta de zahar nu zic nimic, ca aia e cam de neinvins pentru mine si oricum exista chestii si mai rele. In perioada asta m-am potolit, mananc putine dulciuri si am reinceput sa gatesc chestii (nu prajituri) mai elaborate, ma rog, mai elaborate decat pastele cu pesto din borcan pe care mi le-am trantit in farfurie tot anul dupa o zi epuizanta de munca. Nu fac chestii complicate, da le fac asa mai cu suflet si se vede, am facut pesto de casa dupa niste proportii ochiometrice, busuioc proaspat, muuuult usturoi, muguri de pin si suc de lamaie, toate astea in blender si cu tagliatele proaspete, a fost de vis J Azi am fost iar mandra de mine, ma saturasem sa dau in oras douazeci de euro pe o farfurie de creveti, am facut eu acasa cu ghimbir, coriandru si curry plus legume toate astea fierte in lapte de cocos, yuminess total. Hm, maine cred ca mai fac iar pesto de-ala, oamenii care pun busuioc doar la icoane chiar nu stiu ce pierd.

In rest imi petrec viata pe whatsapp si skype, ce bucurie sa am o relatie la distanta cu toata lumea, da nu ma intind cu asta acum ca vreau sa si dorm noaptea asta. Bine ca am whatsapp si skype si ma vad eu cu toata lumea rand pe rand. Ce bine ar fi sa fie toata lumea odata, da nu cred sa se intample. Eh asta e. Si cam asa J

Tot neinspirata cand e vorba de titluri

De ieri sunt in vacanta, nu stiu cat au asteptat momentul asta elevii mei, dar eu numar zilele de prin octombrie J Si da, am pus eu smiley-ul, dar numai zambitoare n-am fost anul asta, pot sa numar pe degetele de la o mana orele normale cu taNpitii de-a 9a si discutiile necontradictorii cu si-mai-taNpitul director de la scoala mea cea noua. Dar au mai fost si copii draguti si colegi amuzanti si la anul o sa stiu cum sta treaba si o sa fie mai bine. Pana una alta bine ca s-a terminat naibii, ca nu se mai putea, in ultimele saptamani abia ne-am tarat, am fost asa de obosita ca am inceput sa incurc verbe si prepozitii, mda, fac de atata timp umbra pamantului frantuzesc  ca am ajuns sa gandesc si uneori sa visez in franceza, rar mai gasesc un cuvant pe care sa nu-l stiu si cred ca am devenit oficial bilingva. Stati linistiti, tot nu pot sa pronunt r-ul lor, nici nu ma mai chinuiesc. Si cand am de trimis pe cineva in pizda ma-sii, tot in romana fac treaba asta, nu m-am frantuzit in asemenea hal.

Oficial nu m-am frantuzit deloc, nu mi-am depus actele pentru cetatenie si nici n-am de gand s-o fac curand. In primul rand nu ma simt deloc frantuzoaica, in al doilea rand mi-e lene (iti cer aia arborele genealogic pana la a 3a generatie si certificatul de casatorie al pisicii lu strabunica si io n-am rabdare cu prostii din astea), in al treilea rand nu mi-ar folosi la nimic, traiesc foarte bine cu pasaportul meu romanesc, nu-mi trebuie viza, permis de munca si alte balarii, am un serviciu, un apartament si acces la orice, deci nu-mi bat capul pentru moment. Poate ar trebui, ca daca mai avanseaza mult Frontul National, nu m-ar mira sa primesc un sut in fund care sa trimita de-a berbeleacul inapoi in Romania. Exagerez nitel, da nu cu mult.

Si acuma asta e, daca s-o intampla, il iau pe ala mic de-o aripa si venim la Bucuresti, nici n-ar fi asa de rau. Vorbind de asta mic, ajungem si la partea de frantuzeala, cum sa va zic eu asa, mi-am petrecut eu cinci ani din viata urand francezii, dar hmm (obraji inrositi si privire in pamant), m-am cam dat cu dusmanul si mi-am gasit un pitziponc francez, nu aruncati cu rosii, ca e tare dragut si nesimandicos si nu pune niciodata intrebari cretine despre Romania si nici nu face misto de accentul meu (atat i-ar trebui).  

De ce ii zic « asta mic », va intrebati ? Pentru ca well, cam are 23 de ani, da, fix cu sapte mai putin ca mine, nu pot sa va zic cate mi-au auzit urechile in ultimul an, mama zice ca-s corupatoare de minori, sora-mea ca-s cougar (pffff), toata lumea ca o sa ma lase pentru una de saispe ani si tot asa, « da tu ce faci exact cu baiatul ala ? », uite chiar asa m-a intrebat cineva, pai cum sa-ti zic mai cineva-ule, fac si cu asta ce faceam si cu ailanti de dinainte, doar ca de data asta e de vreo zece ori mai bine. Si nu, nu va ganditi (doar) la prostii. In fine, nu ma mai lungesc aici, oricum m-a cam speriat cat de mult ne (si pe mine, recunosc) tot influenteaza prejudecatile astea, ca tot stau prea mult pe 9gag, o sa fac un meme de-alea de genul «  30-year old guy dates 23-year old girl and nobody bats an eye, 30-year old woman (mai intru eu la « girl » ? habar n-am) dates 23-year old guy and everybody loses their mind ». Chiar asa a si fost, acum s-a mai linistit toata lumea, inclusiv eu, lu asta mic ii zic tot asta mic si cu asta basta.

Asa, de fapt incercam sa va explic cum si in ce privinte m-am frantuzit eu. In afara de inimioarele si je t’aime-urile schimbate cu asta mic (da, m-am prostit la batranete, , asa se intampla cand nu trimiti inimioare in liceu, ca tot omul normal, le trimiti la 30 de ani sa ajungi de rasul curcilor si al oricui ti se uita prin telefon), in afara de astea zic, mai am si prieteni  francezi (chill, ca tot pe voi va iubesc mai mult), prieteni buni cu care pot sa discut despre orice si cu care chiar ma distrez, soc si groaza, am gasit francezi netaNpiti, o specie necunoscuta mie pana acum trei ani, cand l-am cunoscut pe Mickael, seful meu din perioada de stagiu care a ajuns pe lista mea de « i-as dona un rinichi daca ar avea nevoie », asa clasez eu oamenii apropiati, e o metoda buna si destul de clara. Pe urma i-am cunoscut pe Sylvie si pe Alex si anul trecut pe Martine si anul asta pe Ophélie, Leslie, Anais, Michèle si tot asa, oameni draguti si interesanti cu care imi place sa palavragesc la o bere de doua-trei ori pe saptamana. Sa ne intelegem, mai sunt gramezi de francezi cu care as da bucuroasa de pamant si tot ii consider niste oameni cu care in mare masura eu sunt total incompatibila, dar cam acelasi sentiment il am in legatura cu toate popoarele lumii, asa ca na, pana una alta ma descurc  si eu cum pot cu francezii.

Ce obiceiuri s-au mai lipit de mine pe aici, ia sa vedem, hmm, imi place mancarea frantuzeasca, branza, sosurile, tartele, salatele tot, in fine asta nu e un criteriu, mie imi plac toate mancarurile de peste tot, si indiene si chinezesti si tailandeze si japoneze si mexicane si africane si libaneze si de orice fel (mda, cred ca mi-e cam foame, am zis eu viteaza sa tin regim ca prea umplu toate rochiile de vara si acum mi-e pofta si de cartofi fierti. Ce zic eu, cartofii fierti sunt buni oricand ; nu mi-e pofta de morcov, deci nu-mi e asa de foame).  Un super obicei frantuzesc pe care l-am adoptat vrand-nevrand a fost pranzul mancat la… pranz, adica la ora 12, nu la 3 dupa-amiza cum faceam in Romania. La inceput nu-mi era foame, da in timp m-am obisnuit si acum abia astept soneria de la doispe-zero-trei, stupida ora stiu, imi iau frumos mancarea din frigider si mananc in cancelarie cu toti colegii, avem o ora si jumatate pauza de pranz, e bine ca apuc sa-mi trag sufletul dupa o dimineata de urlat la dracii aia.

In rest citesc in franceza ca si cum ar fi in romana si imi petrec o buna parte din timp impartind politeturi in stanga si-n dreapta, nu ca inainte eram vreo salbatica, dar francezii astia sunt ceva de speriat. Intr-o zi mergeam pe strada cu asta mic si s-a oprit o masina langa mine, domnul din dreapta (gatit pruna pentru o nunta arabeasca) ma intreaba « nu va suparati, unde e primaria ? », eu ii raspund, el imi multumeste, doamna gatita –si- mai- pruna de la volan face la stanga si asta mic pe urma se mira ca am fost asa draguta sa le raspund, dupa ce oamenii din masina nu mi-au zis nici macar buna ziua si nu mi-au multumit decat o data dupa ce le-am zis. Mie mi s-a parut o discutie absolut normala, lui nu, eh, mai sunt si diferente de-astea culturale ca altfel ne-am plictisi J

Cam asta ar fi, cred ca am scris post-ul asta exclusiv pentru ochii mei miopi, stiu ca ati plecat toti de cand n-am mai scris, de data asta nu mai promit nimic si o sa vedem ce o sa fie. Da m-as bucura sa va intoarceti, era amuzant cand erati si voi pe-aici.

Acestea fiind zise, ma duc sa mananc.

Météo Cluses
Mercredi 11° 4° 9.7 mm	Jeudi 15° 4° 10.6 mm	Vendredi 9° 2° 4.6 mm	Samedi 6° 3° 22.7 mm

  Daca intrebi in acest moment un francez ce isi doreste cel mai mult, o sa-ti raspunda "soare" :(((

I'm back, bitches!

Pe blog si in randul oamenilor sa zicem normali, adica aia care se trezesc la sase jumate-se duc la munca, unde nu au nevoie de xanax-se intorc acasa- fac de mancare- scriu/citesc/se uita la seriale- si dupa aia dorm fara stilnox si fara sa se intrebe de unde venim si mai ales unde  dracu ne ducem si de ce si cum si cu cine si tot asa pana la patru dimineata.

Saptamana asta am adormit o data inainte de miezul noptii, astia care ma stiti va dati seama ce rar mi se intampla treaba asta, as putea sa alerg la maraton si dupa aia tot dupa doispe as adormi. Da, glumeam, io nu pot sa alerg nici doi kilometri, poate doar daca mi-ar spune cineva ca singura sansa sa plec de la cluses ar fi sa fug la propriu, poate ziceam atunci mi-as misca fundul, desi nu garantez. Adica depinde si unde m-as duce, daca ar fi inapoi in Lyon, pregatiti-va pe margine cu sticle de apa, ca am si taiat-o. Mda, stiu ca n-o sa prind eu post in Lyon decat peste vreo zece ani, dar visatul e gratis, asa ca ma iertati.

La scoala e mult mai bine, vacanta asta in Romania m-a ajutat mai mult decat toate antidepresivele si somniferele, or fi pe lumea asta angoase pe care sa nu le stinga eclerele si crema de zahar ars de la mama, da io nu stiu care-s alea. Si da, am cu cinci kilograme in plus fata de anul trecut pe vremea asta, dar nu regret nimic :D Da, ziceam de fapt de scoala, dracii mei insuportabili au simtit ca s-a schimbat ceva dupa vacanta si ca nu mai sunt amarata aia palida si deprimata de acum cateva luni. Si cum ei sunt exact ca animalele, cum au simtit ca-s mai puternica decat ei, cum s-au potolit instant, este incredibil, parca nici nu-i mai recunosc pe unii. Ma rog, sunt tot in zep, deci nu e totul roz, dar e incomparabil mai bine si chiar a inceput sa-mi placa, ha, cine-ar fi crezut, acum doua luni ma gandeam sa-mi dau demisia si ieri am facut o super ora cu clasa mea cea mai tampita,  nu stiti voi ce greu e sa faci o ora normala cu niste plozi de treispe ani vinerea de la trei la patru, ultima ora din saptamana si dupa doua ore de sport.

Si cam asa, hai ca n-o sa ma epuizez din prima seara de scris aici :)

Fac progrese in relatiile cu barbatii: astazi unul mi-a INCHEIAT sutienul. Mda.

....

Am fost azi la doctor si mi-a dat antidepresive. Nu pentru ca-s deprimata, dar in ultima vreme o stare de anxietate care nu ma lasa sa traiesc normal. Ca sa va explic asa, si astora care treceti mai rar pe aici: anul asta a trebuti sa ma mut la cucuietii din deal, intr-un orasel urat de munte langa Elvetia, pe langa Chamonix asa, ce bine ca nu-mi place sa schiez, lucrez intr-o scoala recunoscuta oficial drept "dificila" si sunt singura ca un huhurez. Pe bune, este incredibil, n)am nici un prieten pe aici, nu m-am mai simtit asa de singura de pe vremea cand era Erasmus, si atunci tot era bine ca stateam in Lyon, macar ma duceam sa ma plimb pana nu-mi mai simteam picioarele. In fine, sa nu exagerez, macar am o slujba stabila, luna asta am primit o tona de bani, nu va ganditi ca ma imbogatesc din predat, doar am primit banii pe orele suplimentare din ultimele luni. Deci e ceva, in vremurile astea de criza:) Doar ca daca stai prea mult singur, vine un moment in care iti auzi inima batandu-ti in urechi si casa urlandu-ti in cap, si cand chestia asta se intampla de trei luni, iti vine ocazional sa-ti iei campii, pardon muntii in cazul de fata. Sa nu va mai zic ca muntii astia mai sunt si urati rau, cu stanci si cativa copaci piperniciti si prea aproape de oras, parca iti cad in cap. Deci e nasol, deci mi s=au cam inecat corabiile, deci concediu medical, deci antidepresive. Si acum se pune intrebarea cea mai importanta, sa le iau sau nu? Adica deprimata nu-s, nu la modul ala ca viata nu merita traita, doar la modul viata in orasul asta de rahat nu merita traita :) Nu-s ce sa fac,  pe de o parte am avut niste crize de anxietate destul de naspa, pe de alta parte sa citam din lista de efecte secundare: insomnie, nas infundat, crestere in greutate, pierderea apetitului sexual? Pai domle, ce facem aici, ca io si-asa de dormit nu dorm, iar cand mi se infunda nasul simt ca ma urc pe pereti de nervi? Adica somn nu, sex nu (da, stiu, in momentul de fata nu e cazul, da orisicat), respirat pe nas nu, burta plata nu? Pai cum dracu sa nu te apuce depresia?! Plus ca nici sa beau n-as avea voie, asa, timp de sase luni. Va zic io, depresie garantata cu antidepresivele astea, nu le iau. Heh, stiu, ma dau viteaza acum, ca-s in concediu medical si am dormit bine azi-noapte, da mai vorbim noi joi pe la 3 dupa amiaza, intre clasa-de-tampiti-care-se-bat si clasa-de-tampiti-care-face-misto-de-accentul-meu-in-franceza. Da o sa mai incerc totusi fara, mai sunt trei saptamani pana la vacanta si poate dupa o sa ma simt mai bine, anul trecut asa a fost. Om vedea.

"And if ever, by some unlucky chance, anything unpleasant should somehow happen, why, there's always soma to give you a holiday from the facts. And there's always soma to calm your anger, to reconcile you to your enemies, to make you patient and long-suffering. In the past you could only accomplish these things by making a great effort and after years of hard moral training. Now, you swallow two or three half-gramme tablets, and there you are. Anybody can be virtuous now. You can carry at least half your morality about in a bottle. Christianity without tears-that's what soma is." - Aldous Huxley

In scolile cu probleme din Franta exista un sistem care se numeste classe- relais, clasa -stafeta cum ar veni, si in clasa asta se aduna cam zece copii cu probleme de la toate clasele, care nu mai vin la orele lor normale timp de sase luni. Au in schimb niste activitati speciale, nu intru in detalii, scopul este ca dupa astea sase luni sa poata fi reintegrati intr-o clasa normala fara sa scoata sufletul vreunui profesor. Copiii astia sunt alesi dintre cei violenti, cu probleme de familie, cu dificultati mari de invatare si tot asa. Din clasele mele au disparut vreo trei in total, nu zic ca nu e bine, cu unul cel putin imi venea sa dau de pamant, dar azi am indraznit si eu sa intreb asa timid cam cum se face selectia asta de fapt, ca intr-o clasa de-a saptea il am pe unul care luni a injurat in biroul directorului, ieri s-a batut cu altul in timpul orei mele si azi a vrut sa se arunce pe geam, cum ar fi catindatul ideal pentru o classe-relais :) Si mi s-a explicat frumos ca asta mic este prea violent pentru clasa de copii violenti, asa ca mai bine il lasa unde e. In clasa mea, si anume, oh joy. Sa nu uit naibii sa-l mut luni pe randul de la usa.

...

Din categoria "momente tragi-comice din viata mea de profesor": saptamana trecuta l-am facut sa planga pe unul mic de-a sasea. Saptamana asta l-am facut sa planga pe altul, din aceeasi clasa, doar ca asta m-a anuntat solemn si cu lacrimile suvoi ca el de-acuma nu mai vine la ora mea. Si io i-am zis "bine, Walid, ne vedem joi, vezi ca dam lucrare". Fara suflet, stiu. Da stiti de ce nu mai am suflet? Ca mi-l mananca plozii astia. Ma rog, nu era prea mult din prima, ca sa fiu sincera :)

Din seria numai mie mi se poate intampla: tocmai mi-am spart un dinte mancand floricele. Of.

Draga Leonard Cohen, eu mi-am luat bilet, ne vedem in septembrie la Toulon, sunt dipusa sa bat aia patru sute si ceva de km pana acolo, numai sa faci bine sa nu mori pana atunci. Sper ca ne-am inteles.
PS: yayyyyyyyyy :)

Sunt momentele bune, cand ma gandesc ca hai domle, la urma urmei sunt ok si francezii, nu e asa de rau pe la ei prin tara. Si mai sunt si momentele astea:
http://www.guardian.co.uk/world/2012/apr/22/marine-le-pen-french-election

...

Cred ca mi-am dat seama de ce nu mai scriu pe blog, am o viata tare neinteresanta de la o vreme incoace, pff. In Franta e cam nasol, ca de fiecare data dupa ce ma intorc de acasa, da' ma obisnuiesc eu repede. Mai ingrijorator e ca n-am nici un chef de munca, si nu-i vorba, ca scoala incepe abia luni, da orele trebuie pregtite dinainte, si eu ma simt de parca n-am mai predat de zece ani, nu de zece zile, zero inspiratie si zero motivatie. Si saptamana viitoare mai vine si raportul de la inspectie, pastele ma-sii de treaba, cum de-oi fi dat-o asa rau in bara, ca mie nu mi se intamplau belele de-astea. Mda, de fapt n-are rost sa ma stresez din cauza asta, oricum nu pot sa fac nimic acum, asta e.

Ma scoate din sarite ca nu reusesc sa-mi fac curat in casa, nu stiu, mi se pare misiune imposibila, nu-i vorba, ca niciodata n-am fost eu prea priceputa la treaba asta, da anu asta e ceva de speriat, de fapt cred ca e din cauza ca nu ma simt bine in apartamentul asta, nici mobila n-am montat-o pe toata, tot astept sa plec, sa speram ca nu in Haute Savoie, brrr, hai ca iar incep sa ma stresez pentru chestii pe care nu pot sa le controlez. Si asa, mai bine sa mai bem un ceai de musetel, ca face bine la nervi :)

Stiu ca ma invidiati toti pentru vacantele astea tot din doua in luni, si nu zic ca n-ar fi grozav sa faci ce ai chef, cand ai chef, da tare rau imi ies din ritm, mai ales cand mai si vin in Romania, mi-e ingrozitor de lene, n-am chef sa vorbesc engleza, franceza nici atat, pe aici mai e si o vreme mizerabila, ploua cu soare si e frig, pun pariu ca luni o sa fie soare, numa bine sa n-aiba copchiii aia stare la ora de engleza. Uf. Maine ma duc la piscina, ca am recitit ce am scris si m-am deprimat singura.

...

Cu liniuta-ca nu ma simt in stare de mai mult:

- doamne, ce bine e in vacanta, ma culc cand vreau, ma trezesc cand am chef, ce viataaaa :)

- am citit mult zilele astea, dupa ce termin de scris aici ma asteapta A History of the World in 10 1/2 Chapters, abia am inceput-o ieri, dar Julian Barnes ma dezamageste doar rareori, sunt optimista in legatura cu cartea asta :)

- am avut timp sa gatesc zilele astea, in timpul scolii e greu, ori sunt la liceu, ori corectez lucrari, ori pregatesc cursuri, da de vineri am gatit si de doua ori pe zi, ciuperci in cantitati industriale, transformate mai ales in ciulama, alea de azi au iesit super. Am mai facut si pizza. Si legume la cuptor cu somon. Si o tarta de lamaie cu bezea pe deasupra, nu arata ea cine stie ce, dar ce buna a fost, mi-e si rusine cand ma gandesc ce repede am mancat-o.

- la mine in sat (o, doamne, stau la sat, of) circula mai nou cate un autobuz pe ora, asa ca am putut sa ma duc la piscina, ce-am mai suferit anul asta ca n-am putut sa inot, m-a durut spatele si mi s-au atrofiat toti muschii, da de acuma gata, o sa ma duc cat pot de des, mai ales ca imi place mult piscina aia, e mare si azi eram doar vreo trei oameni, sa tot inoti pana iti iese sufletul. Si la centrul asta copiii au piscina separata, ce poti sa-ti doresti mai mult decat sa nu te impiedici de un plod tot la doi metri? E grozav, dupa cum ziceam, si am mai escoperit eu o chestie misto, sauna, este megaultrabestiala senzatia, stiti ca mie imi place caldura, as sta acolo pana m-as fierbe ca un morcov la abur :) Deci clar, ma mai duc.

- ma pregatesc de o plecare de sase zile in Germania, Leipzigul ma asteapta, mai precis. In mod normal, m-ar fi asteptat si Berlinul, da intre timp a racit sora-mea, of. Lasa ca nu-i nimic, am mai fost eu la Berlin si oi mai ajunge si alta data. Macar sa se faca asta mica bine si ne destrabalam noi si la Leipzig.

- ca sa nu ma urati chiar atat de mult dupa toate detaliile despre somn/mancare/piscina/calatorii, trebuie sa adaug ca am mai si lucrat cate ceva zilele astea, ca orele alea de dupa vacanta nu se pregatesc singure si nici lucrarile nu se autocorecteaza, pfuai, ce bine ar fi. Cu lucrarile de fapt abia am inceput, le-am lasat special sa zaca intr-un colt cateva zile, ca saptamana trecuta cam toti aia mici erau raciti si n-am chef sa ma pricopsesc si eu cu ceva. Asa ca m-am gandit ca o sa moara virusii de foame pe foile alea inainte sa trec eu prin ele si sa mor de nervi ca aia de-a doispea au bacu peste patru luni si tot nu s-au apucat de invatat, mama lor de lepre, sa vedeti ce le fac eu dupa vacanta, da deocamdata sa ma intorc la programul meu de lene, pana pe 27 februarie, are si meseria asta de profesor avantajele ei :)

...

Maine pe vremea asta o sa fiu in vacanta, ieiiiii :)

...

La mine la liceu se da simularea de bac zilele astea si eu i-am supravegheat pe astia mici la proba de chimie si fizica azi dupa-amiaza. Da, astia le fac amestectate, doi in unu ca samponu, chimie-fizica si istorie-geografie. Si ma gandeam, doamne, ce inseamna amintirile astea, cand ii vedeam concentrati si rosii la fata si incruntati mi-am adus aminte ce teroare mai era in liceu cu toate lucrarile si toate materiile alea imposibile si cu problemele la care nu gaseai mai niciodata raspunsul si cand il gaseai oricum nu era ala de la sfarsit, brrr, si acum mi se strange putin stomacul cand ma gandesc, bine naibii ca s-a terminat, e greu si sa fii profesor, nu zic, da nici sa fii elev nu e usor :) Si astia au si proba de patru ore la bac, duamne, dumnezeule, io cred c-as fi plans cu capu pe banca dupa patru ore de fizica si chimie. Asta dupa ce dimineata fusese proba de filosofie, pe asta in Franta o da toata lumea indiferent de profil, alte patru ore, ca doar romanul s-a nascut poet si francezul filosof, asta stim cu totii, aveau astia azi un text din Nietzsche de ti se incrucisau ochii numa citindu-l.
In alta ordine de idei, m-au reapucat insomniile.

...

Alta premiera in viata mea de profesor: prima inspectie. A iesit destul de bine, am avut emotii cu aia mici (aia mici de-a 10a, vreau sa zic), ca uneori vorbesc intre ei de parca eu nici n-as fi acolo, dar azi s-au comportat exemplar, unu m-a si intrebat la sfarsit in drum spre usa "a fost ok, madame, am fost destul de cuminti?", m-a apucat un ras nervos, vorba ceea, cea mai buna reactie cand ai un inspector in clasa :)

...

Si mi-am facut si primul revelion cu francezii- nu primul in Franta, ca ala a fost in 2008- 2009, da atunci n-a fost nici picior de francez prin zona. Eh, aseara am fost eu singura straina printre francezi si oh well, n-a fost asa de rau :p Am fost sapte oameni, dintre care sase profesori, de franceza,engleza, germana, istorie-geografie si filozofie, inca vreo doi si puneam de-o cancelarie :) Si aseara a fost asa si asa, ca erau vreo trei oameni pe care nu ii cunosteam si care nu se stiau nici intre ei si toata seara am schimbat politeturi de-alea frantuzesti si mie pe la 11 imi era si somn. Da pana la urma am stat pana la trei si am mancat numa chestii bune (da, da, foie gras si alte chestii de-astea fancy) si am baut o sampanie grozava, simteai bulele alea cum ti se urca direct in cap. Si va zic ca am avut nevoie de ceva bule in creier, ca m-am mai obisnuit eu sa traiesc in Franta, da am citit odata ca umorul e chestia cea mai greu asimilabila din cultura unui popor si pot sa va zic ca mai am de facut progrese la partea cu glumele frantuzesti, juma de ora s-au hlizit astia pe tema salatei de fructe, ca hihihi, e prea acra, hahaha, n-are destula scortisoara, imi statea pe limba sa le zic hai lasati-o naibii ca nu-i nimic amuzant si salata mai e si buna, numa niste stafide inmuiate in alcool ii lipsesc. Da stati linistiti, ca am zambit frumos toata seara si m-am purtat ca o lady, acuma ca am si ghid.

Aseara a fost asa mai mult o experienta antropologica, cam asa cum se ducea Levi Strauss la triburile alea din jungla amazoniana, asa m-am dus si eu in jungla de la Vienne, ca sa studiez francezii in habitatul lor natural :) Hai ca-s o lepra acum, ma cheama oamenii la ei acasa si io scriu rautati despre ei dupa aia.

Deci dupa cum ziceam ieri a fost asa si asa, dar astazi a fost o zi frumoasa, pe la pranz ne-am adunat sa mancam ce mai ramasese de ieri si de data asta au fost numai oameni cunoscuti (ii cunosc numa din septembrie, da enfin) si m-am simtit mult mai in largul meu. Si partea cea mai misto a fost ca era asa de cald ca am mancat afara pe terasa, nici macar n-a trebuit sa-mi pun haina, era un soare de ziceai ca suntem in aprilie. Parca si mancarea a fost mai buna :) Si am stat ca un pisoi la soare cu un pahar de vin in mana, asa fara sa ma gandesc la nimic, pfuai ce bine a fost, traiasca incalzirea globala. Mda, eu acuma ar trebui sa corectez lucrari in loc sa perorez pe blog, da in primul rand aveam chef sa scriu despre revelionul asta si in al doilea rand nu-mi mai scrie pixul rosu. Lasa ca mai e si maine o zi si cele saptezeci de lucrari nu pleaca nicaieri.

P.S. Discutie cu sora-mea ieri pe mess:
ea: si cu ce te imbraci de revelion?
eu: nu stiu, cu ceva simplu
ea: pai da, ca si-asa esti tu destul de complicata
Le-am povestit asta azi colegilor mei, mai sa cada sub masa de ras. Si dupa cum ziceam, astia nu ma cunosc decat de vreo patru luni. Super.