luni, 7 iulie 2014

Imi place sa scriu iar pe blog, desi deocamdata am doar un cititor, da ma gandesc ca in primul rand o sa ma ajute sa-mi pun ordine in minte. Bine-ar fi sa ma ajute ceva/cineva sa-mi pun ordine si in casa, ma ocup de asta maine, trebuie neaparat.

Citeam blogul aseara si ma gandeam cat de mult m-am schimbat, parca eram mai sociopata inainte, acum m-am mai linistit, sau mi se pare, o singura chestie a ramas neschimbata, tot nu chem pe mai nimeni la mine acasa, doi oameni au intrat in apartamentul meu de zece luni de cand il am, si anul trecut la Cluses nu a venit nimeni la mine pana l-am adunat pe asta mic de pe internet si anume pe la sfarsit de iunie, iar eu stateam in casa aia din septembrie. Mda, deci tot sociopata sunt, nu-mi fac iluzii. Nu stiu de ce nu chem oameni la mine, hai ca anul trecut n-aveam pe cine, mai sa mor de singuratate in muntii aia, da acum as avea si nus, tot mi se pare ciudat. Ma rog, ar fi si faptul ca n-am si eu niste scaune ca lumea. In schimb mi-am luat pahare de Martini de la Zara Home, tare frumoase sunt si pentru ca-s cam mari vanzatoarea mi le-a pus in doua cutii imense, doo cutioaie pentru patru pahare, oh joy, se uita lumea la mine pe strada dupa, zici ca-mi luasem televizor, m-am intalnit cu o colega, « vai, dar ce de chestii ti-ai luat de la solduri », « vai, de fapt sunt patru pahare mari si late si-o camasa de noapte de cinci grame ». Ma rog, mari si late sunt, ca de-aia n-au incaput in cutii normale. Trebuie sa incetez cu vorbitul despre pahare, n-a fost asa de funny si nici macar nu mi-am luat Martini.  Da sunt frumoase J

Am fost la sor-mea la Lyon de ieri pana azi, era cu C si V la un restaurant japonez, imi pastrasera si mie un sushi cu somon, ajung eu, ii pup pe toti trei, mai era un tip necunoscut la masa, roman cum aveam sa aflu cinci secunde mai tarziu, cand eu l-am pupat cu mult elan pe amandoi obrajii, fara sa vad ca el imi intinsese mana. Deci da, cum ziceam m-am frantuzit, acum cinci ani ma omora obiceiul asta cu pupatul, acum imi e indiferent.  Daca ma apuc sa va pup pe acasa sa ma iertati, ca m-am prostit J) A fost bine ieri, ne-am plimbat prin Vieux Lyon, ne-am oprit la cea-mai-buna-inghetata-ever, eu mi-am luat una cu cirese, buna, dar nu super, sora-mea a fost marele castigator, inghetata cu Grand Marnier, dumnezeule ce buna era, inghetata cu alcool de portocale, ce poate sa nu-ti placa, numa de-aia imi iau de acum. Si aveau mai mult inghetate de-astea alcoolizate, cu Armagnac, cu Chartreuse (foarte buna) si cu Clairette de Die, asta (bautura, nu inghetata) e ultima descoperire alcoolica a sora-mii, e un fel de vin spumos foarte fin si mai putin aspru decat sampania, nu stiu cum sa explic, dar imi place mult.

Cred ca ar trebui sa incetez sa vorbesc si despre alcool, stati linistiti ca nu face parte din dependentele mele, eu ma lupt cu zaharul si cu anxioliticele, de fapt cu zaharul ca pastile de dormit n-am mai luat de vreo doua luni, si atunci cate un xanax mic (ok, un xanax mare, asta e, dar fara lexotan/diazepam/si mai ales stilnox, deci e de bine). Antidepresive nu mai iau de mult, noroc ca au efecte secundare, ca altfel asa iti lumineaza capul, ca ar trebui sa luam toti tot timpul, puteti sa ma credeti pe cuvant, nu te fac sa vezi viata in roz, o vezi asa cum e.  Nici anticonceptionale nu mai iau, asa ca daca stau sa ma gandesc, ficatul meu e chiar in pauza, pot sa beau ce vreau vara asta. Hah, o sa ziceti si sociopata si alcoolica, combinatia mortala.

De dependenta de zahar nu zic nimic, ca aia e cam de neinvins pentru mine si oricum exista chestii si mai rele. In perioada asta m-am potolit, mananc putine dulciuri si am reinceput sa gatesc chestii (nu prajituri) mai elaborate, ma rog, mai elaborate decat pastele cu pesto din borcan pe care mi le-am trantit in farfurie tot anul dupa o zi epuizanta de munca. Nu fac chestii complicate, da le fac asa mai cu suflet si se vede, am facut pesto de casa dupa niste proportii ochiometrice, busuioc proaspat, muuuult usturoi, muguri de pin si suc de lamaie, toate astea in blender si cu tagliatele proaspete, a fost de vis J Azi am fost iar mandra de mine, ma saturasem sa dau in oras douazeci de euro pe o farfurie de creveti, am facut eu acasa cu ghimbir, coriandru si curry plus legume toate astea fierte in lapte de cocos, yuminess total. Hm, maine cred ca mai fac iar pesto de-ala, oamenii care pun busuioc doar la icoane chiar nu stiu ce pierd.


In rest imi petrec viata pe whatsapp si skype, ce bucurie sa am o relatie la distanta cu toata lumea, da nu ma intind cu asta acum ca vreau sa si dorm noaptea asta. Bine ca am whatsapp si skype si ma vad eu cu toata lumea rand pe rand. Ce bine ar fi sa fie toata lumea odata, da nu cred sa se intample. Eh asta e. Si cam asa J

Un comentariu :

Mihai Vasilescu spunea...

Hai ba ca poti. :)

Semnat,
Cititorul