I'm back, bitches!

Pe blog si in randul oamenilor sa zicem normali, adica aia care se trezesc la sase jumate-se duc la munca, unde nu au nevoie de xanax-se intorc acasa- fac de mancare- scriu/citesc/se uita la seriale- si dupa aia dorm fara stilnox si fara sa se intrebe de unde venim si mai ales unde  dracu ne ducem si de ce si cum si cu cine si tot asa pana la patru dimineata.

Saptamana asta am adormit o data inainte de miezul noptii, astia care ma stiti va dati seama ce rar mi se intampla treaba asta, as putea sa alerg la maraton si dupa aia tot dupa doispe as adormi. Da, glumeam, io nu pot sa alerg nici doi kilometri, poate doar daca mi-ar spune cineva ca singura sansa sa plec de la cluses ar fi sa fug la propriu, poate ziceam atunci mi-as misca fundul, desi nu garantez. Adica depinde si unde m-as duce, daca ar fi inapoi in Lyon, pregatiti-va pe margine cu sticle de apa, ca am si taiat-o. Mda, stiu ca n-o sa prind eu post in Lyon decat peste vreo zece ani, dar visatul e gratis, asa ca ma iertati.

La scoala e mult mai bine, vacanta asta in Romania m-a ajutat mai mult decat toate antidepresivele si somniferele, or fi pe lumea asta angoase pe care sa nu le stinga eclerele si crema de zahar ars de la mama, da io nu stiu care-s alea. Si da, am cu cinci kilograme in plus fata de anul trecut pe vremea asta, dar nu regret nimic :D Da, ziceam de fapt de scoala, dracii mei insuportabili au simtit ca s-a schimbat ceva dupa vacanta si ca nu mai sunt amarata aia palida si deprimata de acum cateva luni. Si cum ei sunt exact ca animalele, cum au simtit ca-s mai puternica decat ei, cum s-au potolit instant, este incredibil, parca nici nu-i mai recunosc pe unii. Ma rog, sunt tot in zep, deci nu e totul roz, dar e incomparabil mai bine si chiar a inceput sa-mi placa, ha, cine-ar fi crezut, acum doua luni ma gandeam sa-mi dau demisia si ieri am facut o super ora cu clasa mea cea mai tampita,  nu stiti voi ce greu e sa faci o ora normala cu niste plozi de treispe ani vinerea de la trei la patru, ultima ora din saptamana si dupa doua ore de sport.

Si cam asa, hai ca n-o sa ma epuizez din prima seara de scris aici :)

Fac progrese in relatiile cu barbatii: astazi unul mi-a INCHEIAT sutienul. Mda.

....

Am fost azi la doctor si mi-a dat antidepresive. Nu pentru ca-s deprimata, dar in ultima vreme o stare de anxietate care nu ma lasa sa traiesc normal. Ca sa va explic asa, si astora care treceti mai rar pe aici: anul asta a trebuti sa ma mut la cucuietii din deal, intr-un orasel urat de munte langa Elvetia, pe langa Chamonix asa, ce bine ca nu-mi place sa schiez, lucrez intr-o scoala recunoscuta oficial drept "dificila" si sunt singura ca un huhurez. Pe bune, este incredibil, n)am nici un prieten pe aici, nu m-am mai simtit asa de singura de pe vremea cand era Erasmus, si atunci tot era bine ca stateam in Lyon, macar ma duceam sa ma plimb pana nu-mi mai simteam picioarele. In fine, sa nu exagerez, macar am o slujba stabila, luna asta am primit o tona de bani, nu va ganditi ca ma imbogatesc din predat, doar am primit banii pe orele suplimentare din ultimele luni. Deci e ceva, in vremurile astea de criza:) Doar ca daca stai prea mult singur, vine un moment in care iti auzi inima batandu-ti in urechi si casa urlandu-ti in cap, si cand chestia asta se intampla de trei luni, iti vine ocazional sa-ti iei campii, pardon muntii in cazul de fata. Sa nu va mai zic ca muntii astia mai sunt si urati rau, cu stanci si cativa copaci piperniciti si prea aproape de oras, parca iti cad in cap. Deci e nasol, deci mi s=au cam inecat corabiile, deci concediu medical, deci antidepresive. Si acum se pune intrebarea cea mai importanta, sa le iau sau nu? Adica deprimata nu-s, nu la modul ala ca viata nu merita traita, doar la modul viata in orasul asta de rahat nu merita traita :) Nu-s ce sa fac,  pe de o parte am avut niste crize de anxietate destul de naspa, pe de alta parte sa citam din lista de efecte secundare: insomnie, nas infundat, crestere in greutate, pierderea apetitului sexual? Pai domle, ce facem aici, ca io si-asa de dormit nu dorm, iar cand mi se infunda nasul simt ca ma urc pe pereti de nervi? Adica somn nu, sex nu (da, stiu, in momentul de fata nu e cazul, da orisicat), respirat pe nas nu, burta plata nu? Pai cum dracu sa nu te apuce depresia?! Plus ca nici sa beau n-as avea voie, asa, timp de sase luni. Va zic io, depresie garantata cu antidepresivele astea, nu le iau. Heh, stiu, ma dau viteaza acum, ca-s in concediu medical si am dormit bine azi-noapte, da mai vorbim noi joi pe la 3 dupa amiaza, intre clasa-de-tampiti-care-se-bat si clasa-de-tampiti-care-face-misto-de-accentul-meu-in-franceza. Da o sa mai incerc totusi fara, mai sunt trei saptamani pana la vacanta si poate dupa o sa ma simt mai bine, anul trecut asa a fost. Om vedea.

"And if ever, by some unlucky chance, anything unpleasant should somehow happen, why, there's always soma to give you a holiday from the facts. And there's always soma to calm your anger, to reconcile you to your enemies, to make you patient and long-suffering. In the past you could only accomplish these things by making a great effort and after years of hard moral training. Now, you swallow two or three half-gramme tablets, and there you are. Anybody can be virtuous now. You can carry at least half your morality about in a bottle. Christianity without tears-that's what soma is." - Aldous Huxley

In scolile cu probleme din Franta exista un sistem care se numeste classe- relais, clasa -stafeta cum ar veni, si in clasa asta se aduna cam zece copii cu probleme de la toate clasele, care nu mai vin la orele lor normale timp de sase luni. Au in schimb niste activitati speciale, nu intru in detalii, scopul este ca dupa astea sase luni sa poata fi reintegrati intr-o clasa normala fara sa scoata sufletul vreunui profesor. Copiii astia sunt alesi dintre cei violenti, cu probleme de familie, cu dificultati mari de invatare si tot asa. Din clasele mele au disparut vreo trei in total, nu zic ca nu e bine, cu unul cel putin imi venea sa dau de pamant, dar azi am indraznit si eu sa intreb asa timid cam cum se face selectia asta de fapt, ca intr-o clasa de-a saptea il am pe unul care luni a injurat in biroul directorului, ieri s-a batut cu altul in timpul orei mele si azi a vrut sa se arunce pe geam, cum ar fi catindatul ideal pentru o classe-relais :) Si mi s-a explicat frumos ca asta mic este prea violent pentru clasa de copii violenti, asa ca mai bine il lasa unde e. In clasa mea, si anume, oh joy. Sa nu uit naibii sa-l mut luni pe randul de la usa.

...

Din categoria "momente tragi-comice din viata mea de profesor": saptamana trecuta l-am facut sa planga pe unul mic de-a sasea. Saptamana asta l-am facut sa planga pe altul, din aceeasi clasa, doar ca asta m-a anuntat solemn si cu lacrimile suvoi ca el de-acuma nu mai vine la ora mea. Si io i-am zis "bine, Walid, ne vedem joi, vezi ca dam lucrare". Fara suflet, stiu. Da stiti de ce nu mai am suflet? Ca mi-l mananca plozii astia. Ma rog, nu era prea mult din prima, ca sa fiu sincera :)

Din seria numai mie mi se poate intampla: tocmai mi-am spart un dinte mancand floricele. Of.

Draga Leonard Cohen, eu mi-am luat bilet, ne vedem in septembrie la Toulon, sunt dipusa sa bat aia patru sute si ceva de km pana acolo, numai sa faci bine sa nu mori pana atunci. Sper ca ne-am inteles.
PS: yayyyyyyyyy :)

Sunt momentele bune, cand ma gandesc ca hai domle, la urma urmei sunt ok si francezii, nu e asa de rau pe la ei prin tara. Si mai sunt si momentele astea:
http://www.guardian.co.uk/world/2012/apr/22/marine-le-pen-french-election

...

Cred ca mi-am dat seama de ce nu mai scriu pe blog, am o viata tare neinteresanta de la o vreme incoace, pff. In Franta e cam nasol, ca de fiecare data dupa ce ma intorc de acasa, da' ma obisnuiesc eu repede. Mai ingrijorator e ca n-am nici un chef de munca, si nu-i vorba, ca scoala incepe abia luni, da orele trebuie pregtite dinainte, si eu ma simt de parca n-am mai predat de zece ani, nu de zece zile, zero inspiratie si zero motivatie. Si saptamana viitoare mai vine si raportul de la inspectie, pastele ma-sii de treaba, cum de-oi fi dat-o asa rau in bara, ca mie nu mi se intamplau belele de-astea. Mda, de fapt n-are rost sa ma stresez din cauza asta, oricum nu pot sa fac nimic acum, asta e.

Ma scoate din sarite ca nu reusesc sa-mi fac curat in casa, nu stiu, mi se pare misiune imposibila, nu-i vorba, ca niciodata n-am fost eu prea priceputa la treaba asta, da anu asta e ceva de speriat, de fapt cred ca e din cauza ca nu ma simt bine in apartamentul asta, nici mobila n-am montat-o pe toata, tot astept sa plec, sa speram ca nu in Haute Savoie, brrr, hai ca iar incep sa ma stresez pentru chestii pe care nu pot sa le controlez. Si asa, mai bine sa mai bem un ceai de musetel, ca face bine la nervi :)

Stiu ca ma invidiati toti pentru vacantele astea tot din doua in luni, si nu zic ca n-ar fi grozav sa faci ce ai chef, cand ai chef, da tare rau imi ies din ritm, mai ales cand mai si vin in Romania, mi-e ingrozitor de lene, n-am chef sa vorbesc engleza, franceza nici atat, pe aici mai e si o vreme mizerabila, ploua cu soare si e frig, pun pariu ca luni o sa fie soare, numa bine sa n-aiba copchiii aia stare la ora de engleza. Uf. Maine ma duc la piscina, ca am recitit ce am scris si m-am deprimat singura.

...

Cu liniuta-ca nu ma simt in stare de mai mult:

- doamne, ce bine e in vacanta, ma culc cand vreau, ma trezesc cand am chef, ce viataaaa :)

- am citit mult zilele astea, dupa ce termin de scris aici ma asteapta A History of the World in 10 1/2 Chapters, abia am inceput-o ieri, dar Julian Barnes ma dezamageste doar rareori, sunt optimista in legatura cu cartea asta :)

- am avut timp sa gatesc zilele astea, in timpul scolii e greu, ori sunt la liceu, ori corectez lucrari, ori pregatesc cursuri, da de vineri am gatit si de doua ori pe zi, ciuperci in cantitati industriale, transformate mai ales in ciulama, alea de azi au iesit super. Am mai facut si pizza. Si legume la cuptor cu somon. Si o tarta de lamaie cu bezea pe deasupra, nu arata ea cine stie ce, dar ce buna a fost, mi-e si rusine cand ma gandesc ce repede am mancat-o.

- la mine in sat (o, doamne, stau la sat, of) circula mai nou cate un autobuz pe ora, asa ca am putut sa ma duc la piscina, ce-am mai suferit anul asta ca n-am putut sa inot, m-a durut spatele si mi s-au atrofiat toti muschii, da de acuma gata, o sa ma duc cat pot de des, mai ales ca imi place mult piscina aia, e mare si azi eram doar vreo trei oameni, sa tot inoti pana iti iese sufletul. Si la centrul asta copiii au piscina separata, ce poti sa-ti doresti mai mult decat sa nu te impiedici de un plod tot la doi metri? E grozav, dupa cum ziceam, si am mai escoperit eu o chestie misto, sauna, este megaultrabestiala senzatia, stiti ca mie imi place caldura, as sta acolo pana m-as fierbe ca un morcov la abur :) Deci clar, ma mai duc.

- ma pregatesc de o plecare de sase zile in Germania, Leipzigul ma asteapta, mai precis. In mod normal, m-ar fi asteptat si Berlinul, da intre timp a racit sora-mea, of. Lasa ca nu-i nimic, am mai fost eu la Berlin si oi mai ajunge si alta data. Macar sa se faca asta mica bine si ne destrabalam noi si la Leipzig.

- ca sa nu ma urati chiar atat de mult dupa toate detaliile despre somn/mancare/piscina/calatorii, trebuie sa adaug ca am mai si lucrat cate ceva zilele astea, ca orele alea de dupa vacanta nu se pregatesc singure si nici lucrarile nu se autocorecteaza, pfuai, ce bine ar fi. Cu lucrarile de fapt abia am inceput, le-am lasat special sa zaca intr-un colt cateva zile, ca saptamana trecuta cam toti aia mici erau raciti si n-am chef sa ma pricopsesc si eu cu ceva. Asa ca m-am gandit ca o sa moara virusii de foame pe foile alea inainte sa trec eu prin ele si sa mor de nervi ca aia de-a doispea au bacu peste patru luni si tot nu s-au apucat de invatat, mama lor de lepre, sa vedeti ce le fac eu dupa vacanta, da deocamdata sa ma intorc la programul meu de lene, pana pe 27 februarie, are si meseria asta de profesor avantajele ei :)

...

Maine pe vremea asta o sa fiu in vacanta, ieiiiii :)

...

La mine la liceu se da simularea de bac zilele astea si eu i-am supravegheat pe astia mici la proba de chimie si fizica azi dupa-amiaza. Da, astia le fac amestectate, doi in unu ca samponu, chimie-fizica si istorie-geografie. Si ma gandeam, doamne, ce inseamna amintirile astea, cand ii vedeam concentrati si rosii la fata si incruntati mi-am adus aminte ce teroare mai era in liceu cu toate lucrarile si toate materiile alea imposibile si cu problemele la care nu gaseai mai niciodata raspunsul si cand il gaseai oricum nu era ala de la sfarsit, brrr, si acum mi se strange putin stomacul cand ma gandesc, bine naibii ca s-a terminat, e greu si sa fii profesor, nu zic, da nici sa fii elev nu e usor :) Si astia au si proba de patru ore la bac, duamne, dumnezeule, io cred c-as fi plans cu capu pe banca dupa patru ore de fizica si chimie. Asta dupa ce dimineata fusese proba de filosofie, pe asta in Franta o da toata lumea indiferent de profil, alte patru ore, ca doar romanul s-a nascut poet si francezul filosof, asta stim cu totii, aveau astia azi un text din Nietzsche de ti se incrucisau ochii numa citindu-l.
In alta ordine de idei, m-au reapucat insomniile.

...

Alta premiera in viata mea de profesor: prima inspectie. A iesit destul de bine, am avut emotii cu aia mici (aia mici de-a 10a, vreau sa zic), ca uneori vorbesc intre ei de parca eu nici n-as fi acolo, dar azi s-au comportat exemplar, unu m-a si intrebat la sfarsit in drum spre usa "a fost ok, madame, am fost destul de cuminti?", m-a apucat un ras nervos, vorba ceea, cea mai buna reactie cand ai un inspector in clasa :)

...

Si mi-am facut si primul revelion cu francezii- nu primul in Franta, ca ala a fost in 2008- 2009, da atunci n-a fost nici picior de francez prin zona. Eh, aseara am fost eu singura straina printre francezi si oh well, n-a fost asa de rau :p Am fost sapte oameni, dintre care sase profesori, de franceza,engleza, germana, istorie-geografie si filozofie, inca vreo doi si puneam de-o cancelarie :) Si aseara a fost asa si asa, ca erau vreo trei oameni pe care nu ii cunosteam si care nu se stiau nici intre ei si toata seara am schimbat politeturi de-alea frantuzesti si mie pe la 11 imi era si somn. Da pana la urma am stat pana la trei si am mancat numa chestii bune (da, da, foie gras si alte chestii de-astea fancy) si am baut o sampanie grozava, simteai bulele alea cum ti se urca direct in cap. Si va zic ca am avut nevoie de ceva bule in creier, ca m-am mai obisnuit eu sa traiesc in Franta, da am citit odata ca umorul e chestia cea mai greu asimilabila din cultura unui popor si pot sa va zic ca mai am de facut progrese la partea cu glumele frantuzesti, juma de ora s-au hlizit astia pe tema salatei de fructe, ca hihihi, e prea acra, hahaha, n-are destula scortisoara, imi statea pe limba sa le zic hai lasati-o naibii ca nu-i nimic amuzant si salata mai e si buna, numa niste stafide inmuiate in alcool ii lipsesc. Da stati linistiti, ca am zambit frumos toata seara si m-am purtat ca o lady, acuma ca am si ghid.

Aseara a fost asa mai mult o experienta antropologica, cam asa cum se ducea Levi Strauss la triburile alea din jungla amazoniana, asa m-am dus si eu in jungla de la Vienne, ca sa studiez francezii in habitatul lor natural :) Hai ca-s o lepra acum, ma cheama oamenii la ei acasa si io scriu rautati despre ei dupa aia.

Deci dupa cum ziceam ieri a fost asa si asa, dar astazi a fost o zi frumoasa, pe la pranz ne-am adunat sa mancam ce mai ramasese de ieri si de data asta au fost numai oameni cunoscuti (ii cunosc numa din septembrie, da enfin) si m-am simtit mult mai in largul meu. Si partea cea mai misto a fost ca era asa de cald ca am mancat afara pe terasa, nici macar n-a trebuit sa-mi pun haina, era un soare de ziceai ca suntem in aprilie. Parca si mancarea a fost mai buna :) Si am stat ca un pisoi la soare cu un pahar de vin in mana, asa fara sa ma gandesc la nimic, pfuai ce bine a fost, traiasca incalzirea globala. Mda, eu acuma ar trebui sa corectez lucrari in loc sa perorez pe blog, da in primul rand aveam chef sa scriu despre revelionul asta si in al doilea rand nu-mi mai scrie pixul rosu. Lasa ca mai e si maine o zi si cele saptezeci de lucrari nu pleaca nicaieri.

P.S. Discutie cu sora-mea ieri pe mess:
ea: si cu ce te imbraci de revelion?
eu: nu stiu, cu ceva simplu
ea: pai da, ca si-asa esti tu destul de complicata
Le-am povestit asta azi colegilor mei, mai sa cada sub masa de ras. Si dupa cum ziceam, astia nu ma cunosc decat de vreo patru luni. Super.

...

Ia sa vedem ce mai scriem pe aici...

In primul rand, mama sa stiti ca mi-a trimis reteta de crema de vanilie luni dupa-amiaza, cum a auzit de gafa mea monumentala cu salata de vinete, da nus de ce n-a ajuns la mine, s-a pierdut offline-ul pe drum, imi pare rau ca ati ramas fara crema, pff.

In al doilea rand, am ajuns cu bine in Franta, unde e canicula, ceea ce mie imi convine de minune. Ma rog, de maine cica ploua. In rest, dorm cu spor (si Lexotan) pe canapeaua lui Vincent, mananc din nou fructe si legume fara gust (vreau pepeneeeee si rosiiiii. si ardeeeei, pfff) si incerc sa-mi organizez viata.

Azi am fost la Roussillon, eu in visele mele nebunesti imi permisesem sa visez un sat pitoresc cu vaci si gradini de legume si chestii de-astea, nope, e un orasel industrial, oh joy. In fine, nu e urat, doar mititel rau si cam sarac, azi n-am dat peste nici un om mai bine imbracat decat mine si stiti ca eu nu-s cea mai eleganta persoana de pe lumea asta. Am fost intai la liceu, m-am intalnit cu directorul, copchiii cica in general sunt destul de cuminti, pfiu. Acuma ramane de vazut daca or fi cuminti si cu mine :) Si am clase de toate nivelurile, si a 10a si a 11a si a 12a (a 9a la ei face parte din scoala generala), pfualelei, adica io trebuie sa-i fac pe-astia sa ia si bacu, eh, om vedea. Oricum, e clar ca o sa fie munca muuuulta.

Cred ca mi-am gasit si casa, nu e nimic oficial inca, pt ca n-am semnat contractul, dar sper sa fie ok, e un apartament micut de 25m2 aproape de gara, 345 de euro pe luna cu caldura inclusa, e ok si fiti atenti aici, am salariul destul de mare incat sa nu-mi mai ceara garant, bai, ce mandra m-am simtit de mine. Pana una alta, tb sa-mi fac dosarul cu acte si marea problema e ca in Franta apartamentele se inchiriaza in general nemobilate, o sa fie o distractie caratul frigiderului si alegerea saltelei, da o fac eu si pe asta si o sa stau la casa mea si o sa puteti sa veniti sa ma vizitati in oraselul-uratzelul.

...

Challenge accepted, deci sa incepem, dar cu ce? Eu am iar unul din momentele alea ciudate, ma simt asa amestecat, in capul meu e cam ca atunci cand afara nu e nici zi nici noapte, pe de o parte nu vreau sa plec (miauuuuuu), pe de alta abia astept sa vad cum o sa fie anul asta, daca o sa ma descurc, daca o sa-mi placa, daca o sa-mi manance ficatii dracii aia sau daca o sa fiu profa lor preferata, daca o sa-mi gasesc o casa draguta, daca o sa invat si in sfarsit sa pronunt r-ul frantuzesc si daca o sa mi se indrepte scolioza, daca o sa innebunesc de singuratate sau o sa cunosc oameni misto, daca o sa ma hotarasc in sfarsit sa cer cetatenie dubla sau nu, hahahah, va dati seama cum ar fi sa fiu frantuzoaica?

Ca sa va mai lamuresc si pe voi ce se mai intampla, ca nu toti aveti privilegiul de a ma cunoaste in carne, oase si celulita: am luat examenul ala ca sa fiu profesor de engleza in invatamantul preuniversitar, cuvantul "oribil" nu descrie nici pe departe probele orale, au fost mai naspa decat toate examenele adunate pe care le-am dat in viata mea, si credeti-ma au fost destule. Ei, si am fost eu distribuita in maretul liceu din Roussillon, un orasel la 50 de km de Lyon despre care nu stiam ca exista pana acum, sa vedem cum o fi, m-am hotarat sa ma si mut acolo, ca ideea de a-mi petrece viata in tren inspre si dinspre Roussillon nu prea-mi suradea, asta e, n-o sa mai fiu la lyonnaise, cum imi ziceau oamenii de la Lille, ce amuzant mi se parea.

Si deci maine plec. Cu inima stransa ca intotdeauna, dar recunoscatoare ca eu, sociopata, am prieteni care ma duc la aeroport aici si altii care ma asteapta acolo. Si bai roussillonezilor, nu stiti voi ce noroc a picat pe capul vostru, sa faceti bine sa fiti draguti cu mine!

Oare ar fi cazul sa incep sa-mi fac bagajele?

...

In seara asta m-am intors in Lyon dupa patru zile in Lille cu sentimentul ca am ajuns acasa. Foarte ciudat.

...

Iar am abandonat blogul, dar nu prea am avut de ales, life got in the way ca sa zic asa, ultimele saptamani au fost stresante rau de tot, cred ca v-am mai povestit ca am facut un stagiu intr-o scoala din suburbiile Lyonului, si nu, nu a trebuit doar sa asist la ore, timp de o luna eu am fost profa de engleza pentru vreo saptezeci de copii de a sasea si de a opta, greu, doamne, eu nepriceputa, ei agitati si fara chef de munca, combinatia ideala, ce pot sa spun. Pana la urma si la urma, cu astia mici am mai scos-o la capat, mi-au mancat ficatii patru saptamani si la sfarsit au inceput sa miorlaie ca lor le place de mine si ca vor sa mai raman, bai copii, ne hotaram si noi odata?:) Deci dupa cum ziceam, copiii s-au dat pe brazda, au luat si note mari la lucrarile de sfarsit, ceea ce inseamna ca nu-s chiar cea mai groaznica profa din istorie, dar cu ceilalti profesori a fost o distractie maxima, profa pe care am inlocuit-o mi-a reprosat cand s-a intors ca le-am poluat copiilor urechiusele nevinovate cu engleza mea americana, de neiertat domnule ca le-am zis "jersey" in loc de "football shirt", trecem peste faptul ca ea scapa o greseala de limba la fiecare trei fraze, si de-alea serioase de genul "shoping", "the informations are not correct", in franceza sa nu mai zic, "chaque verbe sera copier dix fois", ce mi-e infinitivul, ce mi-e participiul, dupa aia te mai miri ca nu stiu copiii sa scrie. Da n-a uitat in nici o zi sa-mi aduca aminte ca tatal ei este englez, vai nu-mi mai spune, ca la nimic nu ti-a folosit, tatal meu e din Braila si eu stiu mai multa engleza ca tine, putin a lipsit sa-i zic asta azi :D
Si tot asa, a fost nasol cu ceilalti profi, atmosfera de-aia aiurea de cancelarie, nu puteam nici sa mananc cand eram acolo, am slabit, incap iar in bluze marimea S. Profa responsabila de stagiul meu mi-a scos sufletul, sistemul lor de predare e foarte diferit de cel romanesc, inca nu-mi dau seama daca e mai bine sau mai rau, tot ce stiu e ca mi-a fost taaaare greu si am fost stresata tot timpul, am ajuns si pe la doctor intr-o zi, fiecare om reactioneaza in felul lui la stres, eu una vomit si nu dorm, cred ca l-am cam speriat pe musiu Garel (asta e doctorul meu de aici, alta data despre el), cred ca l-am speriat zic cand am aparut palida si agitata si nedormita in biroul lui, mi-a dat Stilnox ca sa dorm, in caz ca va intrebati, e genul de somnifer pentru adormit elefantii si ghiciti care e primul efect advers, insomnie, hah, asta pe langa agitatie, posibilitatea de a actiona mecanic si de a-ti face rau tie sau altora, risc de dependenta, pierderi de memorie si alte cele. Pana la urma am rezolvat problema cu clasicul bromazepam pe care il inghite cu spor toata familia mea de nedormiti, poate daca am fi macar in aceeasi tara am dormi cu totii mai bine, dar sa n-o iau pe aratura si sa ma intorc la stagiu. De fapt cred ca o sa ma bag in pat si o sa ma uit la Private Practice, sa-mi mai perfectionez engleza aia americana care a enervat pe toata lumea :) Hai pa, o sa scriu mai des!
PS: acum cand recitesc ce am scris, imi dau seama ca numai mi-am plans de mila, sa nu uit si partea buna, eu chiar vreau sa fiu profesor, am invatat o gramada de chestii si unii dintre copii au fost super simpatici, iar madam Guibert mi-a scos sufletul si m-a pus sa fac si sa refac lectii si de cate patru ori, dar chiar simt ca am invatat ceva si o sa ma mai duc sa asist la orele ei cand o sa mai am timp, poate s-o mai lipi ceva si de mine. Si macar ea vorbeste engleza americana :) In schimb pe profa pe care am inlocuit-o nici nu vreau sa o mai vad, pfff, doamne, si eu sunt sociopata si plina de sictir si de nervi, dar si unii oameni o cauta cu lumanarea. Eh, a trecut si asta, serenity now.

...

Nu stiu daca v-am mai povestit, eu stau in Lyon intr-o zona decenta, destul de aproape de centru, cu multi arabi si negri, da mie oricum imi plac astia mai mult decat francezii si in afara de faptul ca vesnic ma agata cate unul in drum spre brutarie, in rest e ok. Daaaar, autobuzul care ma aduce pe mine acasa mai are vreo douazeci de statii dupa aia, capatul lui fiind in foarte rau famata suburbie Venissieux. Venissieux-ul asta e cam ca un Ferentari asa, ca sa intelegeti. Si cum 12-le merge pana acolo, evident ca eu si minunatii cetateni din zona aia impartim aerul din autobuz pret de vreo sase statii care uneori mi se par nesfarsite, cum ar fi de exemplu in seara asta, cand s-au batut controlorii cu arabii sub ochii mei ingroziti, doamne apara si fereste, io am cam stat si in Rahova si n-am vazut asa ceva, ma si gandeam stai ca acum scoate vreunul din golanii astia un cutit si sa vezi distractie, ma vedeam depunand marturie la tribunal in vreun proces de crima, nu radeti ca n-a lipsit mult, a fost urat de tot, aia niste racailles de prima clasa, cand e vorba de francezi versus arabi eu tin de obicei cu arabii, dar astia din seara asta erau de speriat. Deci da, m-am distrat, la anul daca iau capesul ma mut la Garibaldi, acolo erau numa mosi francezi, da macar nu se batea nimeni si nu apareau masinile de politie cate trei ca sa linisteasca toti tembelii, pfiu, noroc ca bausem ceva vin la petrecerea lui Vincent si eram un pic anesteziata, altfel m-as fi speriat si mai rau. Dar pana la urma s-a terminat totul cu bine, doi golani arestati si nimeni ranit, hamdoulilah, sa dormim, zic.

Daca intelegeti ce vreau sa spun...

Dar intr-o zi Apolodor,
Spre deznadejdea tuturor
A spus asa:-Sunt foaaarte trist!
Imi place viata de corist
Dar ce sa fac? Mi-e dor, mi-e dor

De fratii mei din Labrador!

O, de-as putea un ceas macar
sa stau cu ei pe un ghetar...

Apoi a plans Apolodor.