Din seria numai mie mi se poate intampla: tocmai mi-am spart un dinte mancand floricele. Of.

Draga Leonard Cohen, eu mi-am luat bilet, ne vedem in septembrie la Toulon, sunt dipusa sa bat aia patru sute si ceva de km pana acolo, numai sa faci bine sa nu mori pana atunci. Sper ca ne-am inteles.
PS: yayyyyyyyyy :)

Sunt momentele bune, cand ma gandesc ca hai domle, la urma urmei sunt ok si francezii, nu e asa de rau pe la ei prin tara. Si mai sunt si momentele astea:
http://www.guardian.co.uk/world/2012/apr/22/marine-le-pen-french-election

...

Cred ca mi-am dat seama de ce nu mai scriu pe blog, am o viata tare neinteresanta de la o vreme incoace, pff. In Franta e cam nasol, ca de fiecare data dupa ce ma intorc de acasa, da' ma obisnuiesc eu repede. Mai ingrijorator e ca n-am nici un chef de munca, si nu-i vorba, ca scoala incepe abia luni, da orele trebuie pregtite dinainte, si eu ma simt de parca n-am mai predat de zece ani, nu de zece zile, zero inspiratie si zero motivatie. Si saptamana viitoare mai vine si raportul de la inspectie, pastele ma-sii de treaba, cum de-oi fi dat-o asa rau in bara, ca mie nu mi se intamplau belele de-astea. Mda, de fapt n-are rost sa ma stresez din cauza asta, oricum nu pot sa fac nimic acum, asta e.

Ma scoate din sarite ca nu reusesc sa-mi fac curat in casa, nu stiu, mi se pare misiune imposibila, nu-i vorba, ca niciodata n-am fost eu prea priceputa la treaba asta, da anu asta e ceva de speriat, de fapt cred ca e din cauza ca nu ma simt bine in apartamentul asta, nici mobila n-am montat-o pe toata, tot astept sa plec, sa speram ca nu in Haute Savoie, brrr, hai ca iar incep sa ma stresez pentru chestii pe care nu pot sa le controlez. Si asa, mai bine sa mai bem un ceai de musetel, ca face bine la nervi :)

Stiu ca ma invidiati toti pentru vacantele astea tot din doua in luni, si nu zic ca n-ar fi grozav sa faci ce ai chef, cand ai chef, da tare rau imi ies din ritm, mai ales cand mai si vin in Romania, mi-e ingrozitor de lene, n-am chef sa vorbesc engleza, franceza nici atat, pe aici mai e si o vreme mizerabila, ploua cu soare si e frig, pun pariu ca luni o sa fie soare, numa bine sa n-aiba copchiii aia stare la ora de engleza. Uf. Maine ma duc la piscina, ca am recitit ce am scris si m-am deprimat singura.

...

Cu liniuta-ca nu ma simt in stare de mai mult:

- doamne, ce bine e in vacanta, ma culc cand vreau, ma trezesc cand am chef, ce viataaaa :)

- am citit mult zilele astea, dupa ce termin de scris aici ma asteapta A History of the World in 10 1/2 Chapters, abia am inceput-o ieri, dar Julian Barnes ma dezamageste doar rareori, sunt optimista in legatura cu cartea asta :)

- am avut timp sa gatesc zilele astea, in timpul scolii e greu, ori sunt la liceu, ori corectez lucrari, ori pregatesc cursuri, da de vineri am gatit si de doua ori pe zi, ciuperci in cantitati industriale, transformate mai ales in ciulama, alea de azi au iesit super. Am mai facut si pizza. Si legume la cuptor cu somon. Si o tarta de lamaie cu bezea pe deasupra, nu arata ea cine stie ce, dar ce buna a fost, mi-e si rusine cand ma gandesc ce repede am mancat-o.

- la mine in sat (o, doamne, stau la sat, of) circula mai nou cate un autobuz pe ora, asa ca am putut sa ma duc la piscina, ce-am mai suferit anul asta ca n-am putut sa inot, m-a durut spatele si mi s-au atrofiat toti muschii, da de acuma gata, o sa ma duc cat pot de des, mai ales ca imi place mult piscina aia, e mare si azi eram doar vreo trei oameni, sa tot inoti pana iti iese sufletul. Si la centrul asta copiii au piscina separata, ce poti sa-ti doresti mai mult decat sa nu te impiedici de un plod tot la doi metri? E grozav, dupa cum ziceam, si am mai escoperit eu o chestie misto, sauna, este megaultrabestiala senzatia, stiti ca mie imi place caldura, as sta acolo pana m-as fierbe ca un morcov la abur :) Deci clar, ma mai duc.

- ma pregatesc de o plecare de sase zile in Germania, Leipzigul ma asteapta, mai precis. In mod normal, m-ar fi asteptat si Berlinul, da intre timp a racit sora-mea, of. Lasa ca nu-i nimic, am mai fost eu la Berlin si oi mai ajunge si alta data. Macar sa se faca asta mica bine si ne destrabalam noi si la Leipzig.

- ca sa nu ma urati chiar atat de mult dupa toate detaliile despre somn/mancare/piscina/calatorii, trebuie sa adaug ca am mai si lucrat cate ceva zilele astea, ca orele alea de dupa vacanta nu se pregatesc singure si nici lucrarile nu se autocorecteaza, pfuai, ce bine ar fi. Cu lucrarile de fapt abia am inceput, le-am lasat special sa zaca intr-un colt cateva zile, ca saptamana trecuta cam toti aia mici erau raciti si n-am chef sa ma pricopsesc si eu cu ceva. Asa ca m-am gandit ca o sa moara virusii de foame pe foile alea inainte sa trec eu prin ele si sa mor de nervi ca aia de-a doispea au bacu peste patru luni si tot nu s-au apucat de invatat, mama lor de lepre, sa vedeti ce le fac eu dupa vacanta, da deocamdata sa ma intorc la programul meu de lene, pana pe 27 februarie, are si meseria asta de profesor avantajele ei :)

...

Maine pe vremea asta o sa fiu in vacanta, ieiiiii :)

...

La mine la liceu se da simularea de bac zilele astea si eu i-am supravegheat pe astia mici la proba de chimie si fizica azi dupa-amiaza. Da, astia le fac amestectate, doi in unu ca samponu, chimie-fizica si istorie-geografie. Si ma gandeam, doamne, ce inseamna amintirile astea, cand ii vedeam concentrati si rosii la fata si incruntati mi-am adus aminte ce teroare mai era in liceu cu toate lucrarile si toate materiile alea imposibile si cu problemele la care nu gaseai mai niciodata raspunsul si cand il gaseai oricum nu era ala de la sfarsit, brrr, si acum mi se strange putin stomacul cand ma gandesc, bine naibii ca s-a terminat, e greu si sa fii profesor, nu zic, da nici sa fii elev nu e usor :) Si astia au si proba de patru ore la bac, duamne, dumnezeule, io cred c-as fi plans cu capu pe banca dupa patru ore de fizica si chimie. Asta dupa ce dimineata fusese proba de filosofie, pe asta in Franta o da toata lumea indiferent de profil, alte patru ore, ca doar romanul s-a nascut poet si francezul filosof, asta stim cu totii, aveau astia azi un text din Nietzsche de ti se incrucisau ochii numa citindu-l.
In alta ordine de idei, m-au reapucat insomniile.

...

Alta premiera in viata mea de profesor: prima inspectie. A iesit destul de bine, am avut emotii cu aia mici (aia mici de-a 10a, vreau sa zic), ca uneori vorbesc intre ei de parca eu nici n-as fi acolo, dar azi s-au comportat exemplar, unu m-a si intrebat la sfarsit in drum spre usa "a fost ok, madame, am fost destul de cuminti?", m-a apucat un ras nervos, vorba ceea, cea mai buna reactie cand ai un inspector in clasa :)

...

Si mi-am facut si primul revelion cu francezii- nu primul in Franta, ca ala a fost in 2008- 2009, da atunci n-a fost nici picior de francez prin zona. Eh, aseara am fost eu singura straina printre francezi si oh well, n-a fost asa de rau :p Am fost sapte oameni, dintre care sase profesori, de franceza,engleza, germana, istorie-geografie si filozofie, inca vreo doi si puneam de-o cancelarie :) Si aseara a fost asa si asa, ca erau vreo trei oameni pe care nu ii cunosteam si care nu se stiau nici intre ei si toata seara am schimbat politeturi de-alea frantuzesti si mie pe la 11 imi era si somn. Da pana la urma am stat pana la trei si am mancat numa chestii bune (da, da, foie gras si alte chestii de-astea fancy) si am baut o sampanie grozava, simteai bulele alea cum ti se urca direct in cap. Si va zic ca am avut nevoie de ceva bule in creier, ca m-am mai obisnuit eu sa traiesc in Franta, da am citit odata ca umorul e chestia cea mai greu asimilabila din cultura unui popor si pot sa va zic ca mai am de facut progrese la partea cu glumele frantuzesti, juma de ora s-au hlizit astia pe tema salatei de fructe, ca hihihi, e prea acra, hahaha, n-are destula scortisoara, imi statea pe limba sa le zic hai lasati-o naibii ca nu-i nimic amuzant si salata mai e si buna, numa niste stafide inmuiate in alcool ii lipsesc. Da stati linistiti, ca am zambit frumos toata seara si m-am purtat ca o lady, acuma ca am si ghid.

Aseara a fost asa mai mult o experienta antropologica, cam asa cum se ducea Levi Strauss la triburile alea din jungla amazoniana, asa m-am dus si eu in jungla de la Vienne, ca sa studiez francezii in habitatul lor natural :) Hai ca-s o lepra acum, ma cheama oamenii la ei acasa si io scriu rautati despre ei dupa aia.

Deci dupa cum ziceam ieri a fost asa si asa, dar astazi a fost o zi frumoasa, pe la pranz ne-am adunat sa mancam ce mai ramasese de ieri si de data asta au fost numai oameni cunoscuti (ii cunosc numa din septembrie, da enfin) si m-am simtit mult mai in largul meu. Si partea cea mai misto a fost ca era asa de cald ca am mancat afara pe terasa, nici macar n-a trebuit sa-mi pun haina, era un soare de ziceai ca suntem in aprilie. Parca si mancarea a fost mai buna :) Si am stat ca un pisoi la soare cu un pahar de vin in mana, asa fara sa ma gandesc la nimic, pfuai ce bine a fost, traiasca incalzirea globala. Mda, eu acuma ar trebui sa corectez lucrari in loc sa perorez pe blog, da in primul rand aveam chef sa scriu despre revelionul asta si in al doilea rand nu-mi mai scrie pixul rosu. Lasa ca mai e si maine o zi si cele saptezeci de lucrari nu pleaca nicaieri.

P.S. Discutie cu sora-mea ieri pe mess:
ea: si cu ce te imbraci de revelion?
eu: nu stiu, cu ceva simplu
ea: pai da, ca si-asa esti tu destul de complicata
Le-am povestit asta azi colegilor mei, mai sa cada sub masa de ras. Si dupa cum ziceam, astia nu ma cunosc decat de vreo patru luni. Super.

...

Ia sa vedem ce mai scriem pe aici...

In primul rand, mama sa stiti ca mi-a trimis reteta de crema de vanilie luni dupa-amiaza, cum a auzit de gafa mea monumentala cu salata de vinete, da nus de ce n-a ajuns la mine, s-a pierdut offline-ul pe drum, imi pare rau ca ati ramas fara crema, pff.

In al doilea rand, am ajuns cu bine in Franta, unde e canicula, ceea ce mie imi convine de minune. Ma rog, de maine cica ploua. In rest, dorm cu spor (si Lexotan) pe canapeaua lui Vincent, mananc din nou fructe si legume fara gust (vreau pepeneeeee si rosiiiii. si ardeeeei, pfff) si incerc sa-mi organizez viata.

Azi am fost la Roussillon, eu in visele mele nebunesti imi permisesem sa visez un sat pitoresc cu vaci si gradini de legume si chestii de-astea, nope, e un orasel industrial, oh joy. In fine, nu e urat, doar mititel rau si cam sarac, azi n-am dat peste nici un om mai bine imbracat decat mine si stiti ca eu nu-s cea mai eleganta persoana de pe lumea asta. Am fost intai la liceu, m-am intalnit cu directorul, copchiii cica in general sunt destul de cuminti, pfiu. Acuma ramane de vazut daca or fi cuminti si cu mine :) Si am clase de toate nivelurile, si a 10a si a 11a si a 12a (a 9a la ei face parte din scoala generala), pfualelei, adica io trebuie sa-i fac pe-astia sa ia si bacu, eh, om vedea. Oricum, e clar ca o sa fie munca muuuulta.

Cred ca mi-am gasit si casa, nu e nimic oficial inca, pt ca n-am semnat contractul, dar sper sa fie ok, e un apartament micut de 25m2 aproape de gara, 345 de euro pe luna cu caldura inclusa, e ok si fiti atenti aici, am salariul destul de mare incat sa nu-mi mai ceara garant, bai, ce mandra m-am simtit de mine. Pana una alta, tb sa-mi fac dosarul cu acte si marea problema e ca in Franta apartamentele se inchiriaza in general nemobilate, o sa fie o distractie caratul frigiderului si alegerea saltelei, da o fac eu si pe asta si o sa stau la casa mea si o sa puteti sa veniti sa ma vizitati in oraselul-uratzelul.

...

Challenge accepted, deci sa incepem, dar cu ce? Eu am iar unul din momentele alea ciudate, ma simt asa amestecat, in capul meu e cam ca atunci cand afara nu e nici zi nici noapte, pe de o parte nu vreau sa plec (miauuuuuu), pe de alta abia astept sa vad cum o sa fie anul asta, daca o sa ma descurc, daca o sa-mi placa, daca o sa-mi manance ficatii dracii aia sau daca o sa fiu profa lor preferata, daca o sa-mi gasesc o casa draguta, daca o sa invat si in sfarsit sa pronunt r-ul frantuzesc si daca o sa mi se indrepte scolioza, daca o sa innebunesc de singuratate sau o sa cunosc oameni misto, daca o sa ma hotarasc in sfarsit sa cer cetatenie dubla sau nu, hahahah, va dati seama cum ar fi sa fiu frantuzoaica?

Ca sa va mai lamuresc si pe voi ce se mai intampla, ca nu toti aveti privilegiul de a ma cunoaste in carne, oase si celulita: am luat examenul ala ca sa fiu profesor de engleza in invatamantul preuniversitar, cuvantul "oribil" nu descrie nici pe departe probele orale, au fost mai naspa decat toate examenele adunate pe care le-am dat in viata mea, si credeti-ma au fost destule. Ei, si am fost eu distribuita in maretul liceu din Roussillon, un orasel la 50 de km de Lyon despre care nu stiam ca exista pana acum, sa vedem cum o fi, m-am hotarat sa ma si mut acolo, ca ideea de a-mi petrece viata in tren inspre si dinspre Roussillon nu prea-mi suradea, asta e, n-o sa mai fiu la lyonnaise, cum imi ziceau oamenii de la Lille, ce amuzant mi se parea.

Si deci maine plec. Cu inima stransa ca intotdeauna, dar recunoscatoare ca eu, sociopata, am prieteni care ma duc la aeroport aici si altii care ma asteapta acolo. Si bai roussillonezilor, nu stiti voi ce noroc a picat pe capul vostru, sa faceti bine sa fiti draguti cu mine!

Oare ar fi cazul sa incep sa-mi fac bagajele?

...

In seara asta m-am intors in Lyon dupa patru zile in Lille cu sentimentul ca am ajuns acasa. Foarte ciudat.

...

Iar am abandonat blogul, dar nu prea am avut de ales, life got in the way ca sa zic asa, ultimele saptamani au fost stresante rau de tot, cred ca v-am mai povestit ca am facut un stagiu intr-o scoala din suburbiile Lyonului, si nu, nu a trebuit doar sa asist la ore, timp de o luna eu am fost profa de engleza pentru vreo saptezeci de copii de a sasea si de a opta, greu, doamne, eu nepriceputa, ei agitati si fara chef de munca, combinatia ideala, ce pot sa spun. Pana la urma si la urma, cu astia mici am mai scos-o la capat, mi-au mancat ficatii patru saptamani si la sfarsit au inceput sa miorlaie ca lor le place de mine si ca vor sa mai raman, bai copii, ne hotaram si noi odata?:) Deci dupa cum ziceam, copiii s-au dat pe brazda, au luat si note mari la lucrarile de sfarsit, ceea ce inseamna ca nu-s chiar cea mai groaznica profa din istorie, dar cu ceilalti profesori a fost o distractie maxima, profa pe care am inlocuit-o mi-a reprosat cand s-a intors ca le-am poluat copiilor urechiusele nevinovate cu engleza mea americana, de neiertat domnule ca le-am zis "jersey" in loc de "football shirt", trecem peste faptul ca ea scapa o greseala de limba la fiecare trei fraze, si de-alea serioase de genul "shoping", "the informations are not correct", in franceza sa nu mai zic, "chaque verbe sera copier dix fois", ce mi-e infinitivul, ce mi-e participiul, dupa aia te mai miri ca nu stiu copiii sa scrie. Da n-a uitat in nici o zi sa-mi aduca aminte ca tatal ei este englez, vai nu-mi mai spune, ca la nimic nu ti-a folosit, tatal meu e din Braila si eu stiu mai multa engleza ca tine, putin a lipsit sa-i zic asta azi :D
Si tot asa, a fost nasol cu ceilalti profi, atmosfera de-aia aiurea de cancelarie, nu puteam nici sa mananc cand eram acolo, am slabit, incap iar in bluze marimea S. Profa responsabila de stagiul meu mi-a scos sufletul, sistemul lor de predare e foarte diferit de cel romanesc, inca nu-mi dau seama daca e mai bine sau mai rau, tot ce stiu e ca mi-a fost taaaare greu si am fost stresata tot timpul, am ajuns si pe la doctor intr-o zi, fiecare om reactioneaza in felul lui la stres, eu una vomit si nu dorm, cred ca l-am cam speriat pe musiu Garel (asta e doctorul meu de aici, alta data despre el), cred ca l-am speriat zic cand am aparut palida si agitata si nedormita in biroul lui, mi-a dat Stilnox ca sa dorm, in caz ca va intrebati, e genul de somnifer pentru adormit elefantii si ghiciti care e primul efect advers, insomnie, hah, asta pe langa agitatie, posibilitatea de a actiona mecanic si de a-ti face rau tie sau altora, risc de dependenta, pierderi de memorie si alte cele. Pana la urma am rezolvat problema cu clasicul bromazepam pe care il inghite cu spor toata familia mea de nedormiti, poate daca am fi macar in aceeasi tara am dormi cu totii mai bine, dar sa n-o iau pe aratura si sa ma intorc la stagiu. De fapt cred ca o sa ma bag in pat si o sa ma uit la Private Practice, sa-mi mai perfectionez engleza aia americana care a enervat pe toata lumea :) Hai pa, o sa scriu mai des!
PS: acum cand recitesc ce am scris, imi dau seama ca numai mi-am plans de mila, sa nu uit si partea buna, eu chiar vreau sa fiu profesor, am invatat o gramada de chestii si unii dintre copii au fost super simpatici, iar madam Guibert mi-a scos sufletul si m-a pus sa fac si sa refac lectii si de cate patru ori, dar chiar simt ca am invatat ceva si o sa ma mai duc sa asist la orele ei cand o sa mai am timp, poate s-o mai lipi ceva si de mine. Si macar ea vorbeste engleza americana :) In schimb pe profa pe care am inlocuit-o nici nu vreau sa o mai vad, pfff, doamne, si eu sunt sociopata si plina de sictir si de nervi, dar si unii oameni o cauta cu lumanarea. Eh, a trecut si asta, serenity now.

...

Nu stiu daca v-am mai povestit, eu stau in Lyon intr-o zona decenta, destul de aproape de centru, cu multi arabi si negri, da mie oricum imi plac astia mai mult decat francezii si in afara de faptul ca vesnic ma agata cate unul in drum spre brutarie, in rest e ok. Daaaar, autobuzul care ma aduce pe mine acasa mai are vreo douazeci de statii dupa aia, capatul lui fiind in foarte rau famata suburbie Venissieux. Venissieux-ul asta e cam ca un Ferentari asa, ca sa intelegeti. Si cum 12-le merge pana acolo, evident ca eu si minunatii cetateni din zona aia impartim aerul din autobuz pret de vreo sase statii care uneori mi se par nesfarsite, cum ar fi de exemplu in seara asta, cand s-au batut controlorii cu arabii sub ochii mei ingroziti, doamne apara si fereste, io am cam stat si in Rahova si n-am vazut asa ceva, ma si gandeam stai ca acum scoate vreunul din golanii astia un cutit si sa vezi distractie, ma vedeam depunand marturie la tribunal in vreun proces de crima, nu radeti ca n-a lipsit mult, a fost urat de tot, aia niste racailles de prima clasa, cand e vorba de francezi versus arabi eu tin de obicei cu arabii, dar astia din seara asta erau de speriat. Deci da, m-am distrat, la anul daca iau capesul ma mut la Garibaldi, acolo erau numa mosi francezi, da macar nu se batea nimeni si nu apareau masinile de politie cate trei ca sa linisteasca toti tembelii, pfiu, noroc ca bausem ceva vin la petrecerea lui Vincent si eram un pic anesteziata, altfel m-as fi speriat si mai rau. Dar pana la urma s-a terminat totul cu bine, doi golani arestati si nimeni ranit, hamdoulilah, sa dormim, zic.

Daca intelegeti ce vreau sa spun...

Dar intr-o zi Apolodor,
Spre deznadejdea tuturor
A spus asa:-Sunt foaaarte trist!
Imi place viata de corist
Dar ce sa fac? Mi-e dor, mi-e dor

De fratii mei din Labrador!

O, de-as putea un ceas macar
sa stau cu ei pe un ghetar...

Apoi a plans Apolodor.

...

Mi-am inceput stagiul. Si este greu. Aia mici sunt obraznici de nu se poate, profa care e responsabila de stagiul meu imi cere chestii imposibile, scoala e la mama naibii si trebuie sa ma trezesc mereu devreme, am slabit vreo patru kile in doua saptamani, imi visez elevii noaptea si imi petrec duminicile facand planuri de lectii si cu toate astea se pare ca nu sunt indeajuns de implicata in ceea ce fac, ar mai lipsi cred sa dorm la scoala, ca in rest mai mult nu stiu cat as putea sa ma implic. Si incerc sa rezist cat mai bine, cand ma imbrac dimineata am sentimentul ca imi pun armura, nu sacoul si cerceii, si cu hainele am o problema, parca toate sunt scurte, stramte si transparente, nepotrivite cu noul si ciudatul meu statut de profesoara, si peste toate astea mai e si accentul meu care se pare ca deranjeaza pe toata lumea, de la elevii mei de a sasea pana la ceilalti profi, toti cred ca-s putin retardata pentru ca nu pot sa pronunt r-ul frantuzesc, azi-maine o sa trimit pe cineva in pizda ma-sii, asa in romana, macar sa stiu o treaba, ca m-am saturat, e un accent, nu un handicap mintal, vineri le-am scris pe tabla "adjective" alora de a 6a, si se trezeste unul sa imi spuna, "madame, nu stiti sa scrieti corect, in franceza e cu f la sfarsit", eu am ignorat explozia de nervi care imi scurtcircuitase capul si l-am intrebat ce ora avem noi, engleza, ah, ma scuzati, va rog, adica da, si-a cerut scuze, dar e un copil de 11 ani care si-a permis sa-mi spuna ca nu stiu sa scriu, e prea multa libertate in tara asta, va zic eu.
Acum am doua saptamani de vacanta, in care sper sa ma ocup un pic si de teza aia, ca doar pentru asta am venit aici. Si ma tot gandesc la cum eram anul trecut pe vremea asta, si mai ales la noaptea aia cand am stat treaza doua ore in intuneric, imbracata intr-un tricou strain si cu un barbat si mai strain sforaind langa mine, si cand m-am intrebat ce dracu fac eu cu viata mea, si de ce nu pot sa fiu si eu ca oamenii multumita cu un prieten normal si o slujba de la 9 la 5, cum aveam pentru prima oara. Dar nu, eu visez cai verzi pe pereti si doctorate si sa scriu carti despre Saramago si sa gasesc pe cineva care sa-mi inteleaga rautatile si ironiile, asa ca uite-ma in Franta iar, fara slujba si dormind singura, nu-i vorba, ca nici acasa nu mai era de stat, firma la care lucram e aproape in faliment, iar ala a reusit sa-mi dea papucii chiar de vreo doua ori intr-un singur an, deci si daca as fi vrut viata de om normal, tot nu mi-ar fi iesit, ei, dar macar m-am distrat o vreme, si cu slujba si cu el, si acuma om vedea ce-o mai fi, sa termin stagiul asta, macar o sa castig vreo mie doua sute de euro in cele sase saptamani, nu e chiar mult, dar e totusi ok, sa mai citesc pentru doctorat si sa imi treaca naibii raceala asta sa ma duc sa inot, sa vina primavara si sa imi port martisorul pe care mi l-au trimis mama si tata, si mai ales sa se faca odata 17 aprilie si sa vin acasa, ca nu mai pot.

...

Treaba asta cu scoala ma cam calca pe nervi; adica, daca esti elev, ai teme peste teme, daca esti profesor, e si mai rau, credeti-ma pe cuvant. Deci ce fac eu luni cu aia de-a sasea? Of, Doamne, greu mai e.

A day at the races

Si am fost azi la hipodrom sa vedem cursele de cai si sa ne mai aerisim capetele tinute prea mult in lumina artificiala, a fost frumos, ne-am distrat, eu am pariat pe un cal ales pe baza vastelor mele cunostinte in domeniu (nu radeti, ca stiu cate ceva, doar asta a fost domeniul meu de activitate sase luni de zile anul trecut), am pariat deci ca o sa iasa calutul asta pe unul din primele trei locuri, nu conta care, si ia ghiciti voi cine a iesit pe locul 4, la juma de ureche distanta de ala de pe locul 3? Si asa s-au dus doi euro pe apa sambetei, dar macar am stat la soare si am facut altceva decat sa ne adunam iar in acelasi vesnic bar si sa bem acelasi vesnic demi-pêche, nu ca m-as plange, colindatul barurilor e una din activitatile mele preferate, dar parca nu strica o schimbare din cand in cand.

...

In fiecare zi imi spun ca "azi o sa scriu pe blog" si in fiecare zi am cate altceva de facut, de obicei sa vegetez uitandu-ma pentru a saptea oara la "Doi barbati si jumatate", ce sa fac daca ziua-s ocupata si seara leguma, blogul ajunge iar in paragina, of. Si faza e ca atunci cand am multe pe cap, ca acum, nici nu prea am timp sa despic firu-n patru si sa va insir voua aici verzi si uscate despre multele chestii care mi se invartesc mie prin cap.

Cu ce-s ocupata? Pai, incerc sa citesc cat mai mult pentru doctorat, nu prea am spor din cauza capesului care si-a infipt ghearele in tot timpul meu, luni incep un stagiu intr-o scoala, ia ghiciti voi cine a fost trimisa intr-o scoala de suburbie, oh joy, dupa cum v-am mai zis unora, nu era mai bine nici sa ma trimita la vreo scoala de plozi bogati din centru, acuma om vedea care pe care cu micile pramatii afro-magrebine:)

In seara asta am fost pana acolo ca sa ne cunoasca directoarea, pe mine si pe colega mea Hermine, care are pielea un pic mai inchisa decat ii sugereaza numele, na, acuma o sa ziceti ca-s rasista, da chiar nu e cazul, ma gandeam doar ce stupid e cand arabii le dau copiilor lor nume de-astea frantuzesti, hah, parca ma vad si pe mine cu vreun Jean-Luc in brate peste vreo cinci ani:)) Da, dupa cum ziceam, am fost amandoua la scoala aia, e cam la mama dracului, de la mine schimb un metrou si doua tramvaie si tot mai sunt vreo 15-20 de minute de mers pe jos dupa aia. Le-am cunoscut pe tipa pe care o vom inlocui timp de sase saptamani si pe aia care se ocupa de prima, ma rog, e un sistem destul de complicat, ideea e ca o sa am de-a face cu doua profe care la prima vedere par chiar dragute, sa vedem cum o fi, a ramas ca maine sa ma duc sa asist la doua ore, asa ca sa vad cum e, ca stagiul efectiv incepe luni, o saptamana de observatie si pe urma, haoleu, eu in fata a douazeci de plozi de clasa a sasea, pfuai de capu meu. Eh, sa luam lucrurile pe rand, o sa vad maine cum o fi, profa asta ma intreba daca vreau sa vin de la 8 la 10 sau de la 14 la 16 sa asist la orele ei, mai femeie, eu la opt dimineata nu pot sa prestez chiar nimic, nici nu vreau sa ma gandesc ca peste o saptamana chiar va trebui sa fiu acolo la ora aia infernala, gata de explicat vreun present continuous copchiilor alora. Dar in fine, am asa un sentiment ca o sa fie bine. Sper.

Si fara legatura cu nimic, am vazut aseara "Discursul unui rege", parca asa am vazut ca a fost tradus in romana, nu e chair mega-extraordinar si nici Colin Firth nu mai e asa hot stuff ca inainte, dar oricum, m-a distrat la maxim. Cam atat pentru azi, noapte buna, copii!

...

Doua vesti bune am sa va comunic in seara asta (da, cred ca ar fi momentul si pentru vesti din astea, ce pot sa zic):
1) Am luat CAPESUL, iupiiiiii, cu grande-mère si fara fossettes si se pare ca tot stiu mai multa engleza (si franceza de altfel) decat o mare parte din colegii mei francezi. Nu stiu punctaje, habar n-am ce-au facut ceilalti, sper ca l-a luat si colega mea Aurélie, singura care a binevoit sa ma trateze ca pe o fiinta umana, nu ca pe straina aia care ce dracu o fi cautand aici. In treacat fie spus, am aflat mai pe urma ca parintii ei sunt de fapt portughezi, ceci explique cela. Revenind la oile noastre, ieiii, sa mai facem un happy dance, din pacate acum nu-mi vine in minte decat ala cu the hivie din Scrubs, nu e cel mai potrivit, dar in fine. De asemenea, incerc sa nu ma ambalez prea tare, cand zic ca am luat capesul, ma refer doar la probele scrise, mai sunt si ingrozitoarele probe orale la care presimt eu ca n-o sa ma ajute prea mult minunatul accent romanesc care razbate din orice cuvant care-mi iese din gura. Asa ca vorba ceea, nu zice hop pana nu treci puntea, dar sa recunoastem ca un hop mic a trecut, macar vreo doua zile ma bucur de asta si pe urma iar burta pe carte, plus ca trebuie neaparat sa-mi fac niste prieteni francezi, ca accentul meu n-o sa se volatilizeze in timp ce eu stau in pat si vorbesc cu mama la telefon timp de doua ore, in romana evident. Asa ca, bai francezilor, care vrea sa fie prieten cu mine?
2)Mi-am luat bilet sa vin acasa, de pe 17 aprilie pe 4 mai, m-am gandit eu asa ca trebuie sa ma recompensez cu ceva dupa examenele astea care mi-au scos sufletul, si doar stim cu totii ca eu cel mai mult si mai mult imi doresc sa stau in Romania si sa beau cafea in timp ce ma uit la Tanar si nelinistit si sa ies in baruri si sa pitziponcesc si sa mananc pufuleti si eclere cu aia trei prieteni ai mei, baaa, mi-e dor de voi de cand am plecat, pfuai ce ma enerveaza treaba asta cu traitu io aici si voi acolo, da lasati ca ma fac io profesoara, numa la vacantele alea multe ma gandesc, o sa va stau pe cap din doua in doua luni, hehe. Pana una alta, sa ma asteptati pe 17 aprilie, de data asta vin cu Taromul, deci fara scos limba de la alergatura intre doua avioane pe imensul aeroport din Paris si fara dat 70 de lei pe taxi de la Otopeni, ca ajung pe la 4 dupa-amiaza,puteti sa va imbatati linistiti cu pitzipoancele de la munca, nu e nevoie sa ma astepte nimeni la aeroport:D