N-am prea mai scris pe aici, pentru ca mi-a fost lene, pentru ca in Lyon e o primavara de-aia ca-n povesti, cu cer senin si pomi infloriti, pentru ca am pierdut nopti in club si zile in parc, dar si pentru ca... tananam... mi-am inceput lucrarea!!!! 13 pagini pana acum, o nimica toata fata de celelalte 87 care ma asteapta, da nu-i nimic, ce-a fost mai greu a trecut, pe mine inceputurile ma omoara, acuma gata, c'est parti, ca sa folosesc o expresie pe care o detest:) Azi m-am intalnit cu profa, m-a calcat nitel pe nervi ca m-a intrebat daca mi-a corectat cineva paginile pe care i le trimisesem, ca prea n-aveau greseli, am auzit de cel putin zece ori chestia asta de la diversi profi de pe aici, da de la ea n-o asteptam, la urma urmei io-s romanca si ea e daneza, da, suntem straine si scriem corect, ce-i asa motiv de mirare?
In fine. In afara de asta a fost ok, am stabilit si planul, asa ca idee, n-am pus inca titluri, si a rasarit vesnica problema a celor trei parti; astia care ati avut de-a face cu sistemul francez stiti despre ce vorbesc, pe aici orice eseu, lucrare, comentariu, dizertatie trebuie sa fie structurata in trei parti impartite la randul lor in trei parti, numai ca e la mintea cocosului ca uneori nu merge, m-am dat de ceasul mortii sa scot trei idei pentru exposeul ala despre Italo Calvino, oricum o dadeam, tot doua ieseau, ce regula de rahat, io i-as ruga frumos pe toti scriitorii sa se gandeasca bine inainte sa inceapa o carte noua, sa aiba grija sa bage fix trei idei in ea, nici mai mult, nici mai putin, ia hai, putina organizare, ce inseamna asta, fiecare sa scrie asa, cum il taie capul? Evident, si de data asta, in afara de introducere si incheiere, planul meu tot in doua parti era structurat, eu ce sa fac, daca atatea erau? Si la faza asta a venit si profa cu o idee buna, stii ceva, primul capitol oricum e cam mare, ia imparte-l tu in doua si uite cum iese planul in trei parti, voilà, now we're talking! Si cica, "franchement, j'étais un peu inquiète à cause de ce mémoire, mais maintenant que j'ai lu ces pages, je vois qu'il y avait pas de quoi", io am zambit frumos si i-am zis ca toti profii cu care mi-am scris licente/lucrari de master au fost inquietati la inceput si s-au potolit pe parcurs, in gandul meu, daca l-ati fi vazut pe musiu S., ce spume la gura a facut cand l-am anuntat acum doi ani, pe la inceput de martie, ca eu parca mi-as schimba subiectul de licenta, ca ala pe care mi-l alesesem asa, intr-un sictir, mi se pare brusc cam deprimant :))) Ah, ce ma enerveaza, acum cand ma apucase iar cheful de scris pe blog, mi se termina bateria la laptop si incarcatorul e in camera si mi-e lene sa urc dupa el. Deci noapte buna.
In fine. In afara de asta a fost ok, am stabilit si planul, asa ca idee, n-am pus inca titluri, si a rasarit vesnica problema a celor trei parti; astia care ati avut de-a face cu sistemul francez stiti despre ce vorbesc, pe aici orice eseu, lucrare, comentariu, dizertatie trebuie sa fie structurata in trei parti impartite la randul lor in trei parti, numai ca e la mintea cocosului ca uneori nu merge, m-am dat de ceasul mortii sa scot trei idei pentru exposeul ala despre Italo Calvino, oricum o dadeam, tot doua ieseau, ce regula de rahat, io i-as ruga frumos pe toti scriitorii sa se gandeasca bine inainte sa inceapa o carte noua, sa aiba grija sa bage fix trei idei in ea, nici mai mult, nici mai putin, ia hai, putina organizare, ce inseamna asta, fiecare sa scrie asa, cum il taie capul? Evident, si de data asta, in afara de introducere si incheiere, planul meu tot in doua parti era structurat, eu ce sa fac, daca atatea erau? Si la faza asta a venit si profa cu o idee buna, stii ceva, primul capitol oricum e cam mare, ia imparte-l tu in doua si uite cum iese planul in trei parti, voilà, now we're talking! Si cica, "franchement, j'étais un peu inquiète à cause de ce mémoire, mais maintenant que j'ai lu ces pages, je vois qu'il y avait pas de quoi", io am zambit frumos si i-am zis ca toti profii cu care mi-am scris licente/lucrari de master au fost inquietati la inceput si s-au potolit pe parcurs, in gandul meu, daca l-ati fi vazut pe musiu S., ce spume la gura a facut cand l-am anuntat acum doi ani, pe la inceput de martie, ca eu parca mi-as schimba subiectul de licenta, ca ala pe care mi-l alesesem asa, intr-un sictir, mi se pare brusc cam deprimant :))) Ah, ce ma enerveaza, acum cand ma apucase iar cheful de scris pe blog, mi se termina bateria la laptop si incarcatorul e in camera si mi-e lene sa urc dupa el. Deci noapte buna.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu