...

Si mi-am prezentat azi minunatul exposé despre Italo Calvino si postmodernismul ma-sii, de nu stiu cand nu mi-am mai batut atata capul pentru o nota, macar am luat 15, he he:) 15 din 20, vreau sa spun, stiu ca nu pare prea mult, dar este, astia in Franta pun niste note de-ti vine sa plangi, tot ce-i peste 12 e de bine, 20 am luat o singura data, cand eram Erasmus, la un curs de literatura americana la care ma inscrisesem pentru ca-mi placea cum arata proful, minunat criteriu, stiu, dar nu l-ati vazut voi pe musiu Nesme, deci gura :)

Revenind la ziua de azi, dupa ce termin eu de vorbit (40 de minute!!!) despre Calvino, TS Eliot, Thomas Mann, Proust, Borges (e, da, si ghiciti cum il pronunta astia, borjes, evident, mi s-au strepezit dintii cand am spus asta, da na, trebuia sa inteleaga si dragii mei colegi francezi la cine ma refeream), relatii cauza-efect, lumea ca sistem de sisteme, multiplicitate, hai sa ma opresc totusi, cand am terminat, ziceam, incepe profa ca vai, dar ce interesant, ce bine structurat, ce analiza subtila, bla bla bla, eu prea obosita ca sa ma mai bucur, si pe urma ce-mi aud urechile, ca "la anul o sa scot textul asta din programa cursului, ca e mult prea greu" mda... am simtit asa ca mi se zbate ceva in tampla dreapta cand am auzit, era vechea furie impotriva impulsurilor mele autodestructive, mereu, mereu fac faze de-astea, adica nu puteam sa-mi aleg si eu un text normal de comentat, ca toata lumea, nu, dom'le, eu l-am luat pe cel mai greu, dintre toti oamenii eu stiu ce ma bine sa ma leg la cap fara sa ma doara, de ce sa fie viata usoara cand pot eu singura s-o complic la infinit? Si daca as face asta numai cand e vorba de scoala n-ar fi nimic, cu asta ma descurc pana la urma, dar eu imi pun bete-n roate cand e vorba de tot, cine are cel mai ciudat subiect de mémoire de master, cine se indragosteste numa aiurea, cine are cele mai intortocheate relatii cu oamenii, asa, in general? Vai, ce m-as bate!!!