luni, 24 noiembrie 2008

...

Problema existentiala: X se afla la o distanta de aproximativ 2400 de kilometri de casa. Uneori, mai ales noaptea tarziu, X resimte o presiune de doua sute de mii de milioane de newtoni pe metru patrat de suflet, adica i-e dor de Y, unde Y poate fi orice element al multimii formate din prieteni, familie, apartamentul lui X din Bucuresti, cartile in romana, plimbarile prin Cismigiu, piesele de la Act, pufuletii de la nonstopul din colt, covrigii cu stafide de pe Lipscani si alte chestii de-astea. Intrebarea este: dorul lui X de Y (prescurtat D) creste sau scade proportional cu timpul petrecut departe de casa? Ca X e idioata si nu-si da seama, uneori i se pare ca scade, alteori, de exemplu azi, ca parca ar creste ca voinicul din poveste. Mda.

Note to X- cand D atinge cote alarmante si in plus afara cade o ploaie rece de noiembrie, poate ar fi cazul sa nu mai asculti melodia asta:
http://www.trilulilu.ro/Blanche/524cf6ef8b0ab8


4 comentarii :

Anonim spunea...

X nu e idioata. X e umana :)

Anonim spunea...

X suntem toti...

zana-carabina spunea...

mda... cam suntem...

Nicole spunea...

X are perfecta dreptate, e chiar ciudat uneori, pe mine ma apuca si nervii si ma descarc pe cine nu trebuie cand imi e dor dor dor de Y (aici Y = locuri in care stau cu prietenii si ne bucuram de vin fiert, sangria, mai ales pufuleti de la chiosc :)) ) ... nu-i usor !