sâmbătă, 21 iunie 2008

...

De vreo doua weekenduri incoace, e o animatie in Lyon, ceva de speriat. Sambata trecuta umblam hai-hui cu mama pe strazi, si era aproape pustiu, cate un om, cate o masina, ce naiba se intampla aici, zice mama, parca a trecut ciuma prin oras, unde e toata lumea? Stai calma ca acum e bine, sa vezi duminica pustietate, ca nu-s nici magazinele deschise, zici ca e oras fantoma. Asa, deci ne plimbam noi prin linistea aia semi-mormantala, cand peste ce dam: parada gay! Dragut, vesel, colorat, muzica, steaguri de-alea curcubeu, pancarte cu "un pays sans gays n'est pas gai", ne-am distrat.

Aseara m-am trezit cu niste vecini la usa, hai lasa mess-ul ala, imbraca-te si hai cu noi pe chei, pe cheiurile Rhone-ului, adica, pe-acolo se aduna lumea cand e cald, cam cum ne adunam noi la pietre la Braila :) Am luat niste bere pe drum si beam noi si radeam ca hahaha, iar suntem cinci oameni de pe trei continente, cand apar vreo zece politisti, cred ca se plictiseau la sectie si au zis sa mai dea si ei o tura pe cheiuri, sa le strice si altora cheful daca ei tot tre sa munceasca pe caldura asta. Asa ca incep sa se ia de oameni, ca nu e voie sa bei pe strada, hai ma lasi, ca asta nu e strada si oricum toata lumea era super linistita, unu canta la chitara, vreo doi dansau, toata lumea era fericita ca in sfarsit nu mai ploua. Si aia dadeau semne ca o sa ajunga si la noi, vecinul meu Ryad ca hai sa plecam, pai de ce sa plecam, ca noi deja ne-am terminat berea si tu oricum bei cola, ca un bun musulman ce esti, hai sa plecam ca n-am actele la mine si ma iau astia la sectie, da cu ce ocazie sa-ti ceara actele tocmai tie, si io umblu fara acte, ca le pierd si nu mi le-a cerut nimeni niciodata, da, ma, da tu esti alba si io-s arab, tota ziua buna ziua vor astia sa-mi verifice actele, mama ei de viata. De data asta nu i-au cerut nici un act, da ne-au pus sa aruncam imediat cutiile alea amarate de bere, desi erau evident goale. Si nu mai ramasese mai nimeni, era iar liniste de-aia ciudata, cand incep sa se auda claxoane si strigate intr-o limba ciudata, ia sa mergem sa vedem ce-i, ce sa fie, castigase Turcia meciul cu Croatia si toti turcii din Lyon erau in strada, si da-i si striga si canta si danseaza de bucurie in mijlocul strazii, cu steaguri si artificii, la cat de amortiti sunt francezii cred ca n-ar fi iesit asa tambalau nici daca ar fi castigat Franta campionatul. Si am stat si noi prin zona, evident, am ajuns acasa la unu jumate.

Iar azi a fost Fete de la musique, de cand asteptam io ziua asta, ca am prins-o si acum doi ani si e misto, in sfarsit mai iese si Lyonul din amorteala caracteristica. Ma durea capul rau de tot, o durere de-aia crunta pentru care s-a inventat in engleza expresia splitting headache, da am zis ca nu se poate sa stau in casa cand toata lumea e pe strazi, m-am imbracat si m-am tarat pana in centru, singura de data asta, ca astia voiau sa mergem toti, da io ma enervez mereu cand sunt multi oameni, ca mereu e unu care intarzie, altu care nu vrea sa mearga nici doua minute pe jos si tot asa, pana mi se ia si de ei si de iesit in oras si-mi aduc aminte ca de fapt mie nu-mi plac oamenii si ca poate sa-i ia dracu' pe toti. In fine, ideea era ca m-am dus singura; si a fost asa misto, muzici pe la toate colturile, oameni care beau si dansau pe strada, ce bine ar fi sa fie sarbatoarea muzicii macar o data pe luna. Si mai era si cald, o minune dupa atatea zile de frig si de ploaie, si un miros de tei innebunitor si oarecum ciudat pentru mine, mirosul asta imi aduce mereu aminte de Braila si eu si-asa uneori uit unde sunt, mi se incurca in cap Braila, Bucurestiul si Lyonul si uneori mi se pare ca vad pe nu stiu cine pe strada si cand sa ma duc sa say hello imi aduc aminte ca bai, toanto, asta e din Bucuresti, ce naiba sa caute aici? Vad ca iar o iau pe aratura, ziceam de Fete de la musique, ce frumos a fost si cate muzici diferite am ascultat, da astia cu organizarea puteau totusi sa gandeasca sa nu-i lase pe unii sa cante rock la zece metri de altii care danseaza salsa, ca nu se mai intelege nimic si pe unii oameni incepe sa-i doara si mai rau capul :)

Si cel mai tare mi-a placut un tip negru cu chitara, care canta pe Rue de la République in fata la Zara, na ca iar am trantit o rima de-asta involuntara. Si era multa lume si la un moment dat se posteaza langa mine un mosulet si mi se parea mie ca e cam prea langa mine asa ca m-am dat mai incolo, si pe urma trece o tanti printre oameni ma trezesc iar cu mosuletu langa mine, ma gandesc ca l-o fi impins multimea si ma dau mai incolo, peste doua secunde iar rasare mosuletul fix langa mine, deja ma enervasem, mai nene, n-ai si mata vreun nepot sau macar vreun catel de plimbat, sau in fine, altceva de facut decat sa te holbezi la mine? S-a carat in sfarsit, dupa ce i-am aruncat o privire din seria "Lasa ca si tu ai fost ravisanta, te-ai uitat la el ca la un gandac", ca sa citez din clasici :)
Si cam atat pe ziua de azi, ca mi s-a intors durerea de cap :((


Niciun comentariu :