duminică, 19 aprilie 2009

...

Mor de somn, asa ca n-o sa scriu mult, da trebuie neaparat sa notez ce zi frumoasa a fost azi, si la propriu (de Pastele francezilor a plouat, hihi) si la figurat. Inca de vineri am presimtit ca asa o sa fie, de cand am intrat in sediul Atlassib din Lyon, cu mari emotii ca-mi pusese mama pachet si mi s-a intamplat de vreo cateva ori sa-mi incurce astia coletele, pe unul l-au trimis la Bordeaux si dupa aia inca o data in Romania si dupa doua saptamani de nervi si de sunat la agentie a ajuns in sfarsit si la Lyon. Cand sunt haine sau carti nu e asa mare problema, ajung ele pana la urma, dar acum era mancare, numai si numai mancare buna de acasa si daca nu ajungea saptamana asta faceam moarte de om la atlassib. Da uite ca din cand in cand mai am si eu noroc, cum am intrat mi-au picat ochii pe un pachet pe care scria Braila, am zis ca asta e al meu, domle, nu se poate altfel, si al meu era, 11 kile de cozonac, fursecuri, cascaval afumat, branza, vai doamne, si uitasem ce buna e branza de acasa, io cu branza am trait o adevarata drama cand am ajuns aici acum trei ani, pentru ca in mintea mea branza ca a noastra are toata lumea si in plus francezii mai au si chestiile lor mucegaite, dar nu, vai, nu e asa, astia au numai chestiile lor mucegaite, e drept ca se gaseste un fel de feta care seamana vag cu ce mancam noi, da nici nu se compara pfff, astia nu stiu ce-i bun. Si marar, mi-a trimis marar, io sunt in stare sa pun marar si-n prajituri si pe aici nu se foloseste mai deloc, cu greu gasesti prin Carrefour si atunci costa doi euro o legatura fir-ati voi sa fiti cu patrunjelul vostru pe care il puneti prin toate mancarurile, eu vreau marar, domle, marar!

Asa, deci a ajuns pachetul, entuziasm maxim :) Entuziasm care s-a mai ciobit un pic aseara la slujba de Inviere, nici nu prea stiu exact de ce ne-am dus, nu prea suntem noi genul bisericos. Da in fine, ne-am adunat vreo cinci, am cautat pe net (tehnologia asta:p) unde se tine slujba in romana, aici nu e biserica romaneasca si in fiecare an se improvizeaza ceva intr-o biserica de imprumut, hait ca e si la mama naibii, juma de oras am traversat ca sa ajungem, biserica, o minune, ce pot sa spun, paraginita si fara cu acustica proasta, printre cele mai sordide chestii pe care le-am vazut vreodata; nici oamenii nu erau mai grozavi, diversi tigani de toate felurile, de la hoti de buzunare la mafioti, in fine, erau si oameni ok, si incepe slujba, astia cu care eram n-aveau nici un chef sa asculte, da-mi un servetel ai o guma mai tine mult, vai ce m-am mai enervat, am facut 40 de minute pana acolo ca sa stam fix 20 de minute in biserica, nici n-a apucat preotul sa spuna Hristos a inviat ca noi ne si carasem, vorba ceea, trebuia neaparat, dar neaparat sa prindem ultimul metrou. M-au scos din sarite rau de tot, adica eu nu tinusem mortis sa merg la slujba, da daca tot eram acolo puteam sa mai stam un pic si luam un taxi dupa aia, dar na, lumea avea chef sa danseze, era si ziua unei prietene tunisience care ne astepta in oras si hai sa mergem, nu, ce idee si pe Iisus asta sa invie sambata noaptea, n-o fi stiind si el ca atunci lumea e in club? Mdea.

Dar trecand peste asta, azi a fost asa o zi grozava, ne-am adunat pe la doua la sora-mea si la Irina T si am stat pana pe la noua, timp in care am mancat, am ras si am palavragit in vesnica noastra formatie cosmopolita, aproape de fiecare data aceeasi cu unele mici modificari, cinci romani, doua nemtoaice, un sarb si un tunisian, ne-a lipsit Andrei, care de bucurie ca a primit cetatenia franceza a plecat sa faca Pastele in Romania, uita ca acum am si eu un prieten francez, oarecum:) Si de fapt nici n-am facut asa mare lucru, dar a fost bine, nu stiu, sentimentul ala ca uite domle, mai exista si oameni draguti pe lumea asta si eu am gasit cativa; si am ciocnit oua rosii, am facut cartofi cu smantana la cuptor, grozav au iesit, au mers de minune cu friptura de miel si de porc pe care a trimis-o mama Madalinei, au mai trimis si altii pachet, mamele astea romance sunt speciale, nemtoaicele ziceau ca ele de cand au plecat n-au primit niciodata nimic de acasa, si pe langa friptura aia mai era pasca simpla, pasca cu ciocolata, scuzati cacofonia, mi-e lene s-o evit, ciocolata de casa, cozonac, o nebunie toate, combinate cu ce primisem noi a iesit un ospat clasa intai, si sa nu uitam palinca, nici un strain nu poate sa creada ca noi bem chestia asta de bunavoie, ca sa-l citez pe Yosri, "Jack Daniels, c'est du jus de fruits à coté de ce que vous buvez":)

Si intre timp au sunat telefoanele, am mai sunat si noi acasa si ne-am gandit la oamenii care nu sunt astazi langa noi, si mai ales la mamele de care ne despart mii de kilometri, dar care uite, parca ar fi aici, cozonacul asta, mereu la fel de bun, cutia asta in care am primit mancare de atatea ori, fursecurile coapte in cuptorul de acasa, ouale inrosite, hm, si cand te gandesti ca nici macar nu suntem pe acelasi fus orar. Toti ne simtim un pic orfani aici, dar azi a fost mai bine, nu e mama, dar e mancare de la mama, de la doua mame chiar, lui Yosri i-au dat lacrimile, la propriu, cand a gustat friptura de miel, "exact asa o face si mama", pai na, normal, toata mancarea facuta cu dragoste are acelasi gust :)

Si acum chiar ma duc sa ma culc. Sa va bucurati de ziua libera de maine:)

6 comentarii :

World Wide Alinoi spunea...

Bai, mi-a plouat in gura cand am citit de branza de la Braila. Si eu credeam la fel, ca mai exista branza ca in Romania, dar sa dea dracu' de aici nu e tot un cascaval... Si la nemti toata e Käse, egal de care e...
Si-mi aduc aminte de branza de la bunici, de la tara (stau intr-un sat de pe langa Braila), si-mi ploua in gura iar...
Abia astept sa ma mut si s-o invat si eu pe mama faza cu pachetele cu mancare de-acasa :).

zana-carabina spunea...

de fapt branza era cumparata din braila, dar de la oierii sibieni; incredibil de buna, oricum:)

Inventatorul spunea...

ne-am bucurat madam de ziua asta desi a fost tare scurta da branza aia parca ne-a facut si noua pofta desi noi suntem mult mult mai aproape de oieri de cat voi da asa e iti dai seama cat de buna e cand o ai mai greu; si ouale nu mai zic, am luat si din carffour dar pe langa cele de la Braila erau ca Tasha pe langa Black Beauty sau poti sa compari si branza mucigai de la francezi cu telemeaua si casul de prin muntii gutai si asa o sa intelegi

zana-carabina spunea...

da' tasha cine e?

Mada spunea...

La mine de abia azi s-a terminat Pastele. Intrucat nu am vrut sub nicio forma sa raman in Franta, am plecat la o prietena romanca studenta in Italia.Si am facut noi sarmale si salata boeuf si am inrosit oua in foi de ceapa pt ca nu am gasit vopsea pe nicaieri, si am mancat impreuna cu 2 italieni si o indianca. Sarmalele au fost un succes total, au mancat indivizii cate 5 si tot nu se mai saturau.La fel si ouale roshii, de fapt ciocnitul lor. Sa-i fi vazut cum se chinuiau sa spuna "Hristos a inviat', hilarious. Cat despre slujba de Inviere, bineinteles k am avut si noi parte de peripetii. In primul rand ca nu exista biserica ortodoxa in Pisa, asa k am mers in orashul vecin, Livorno. Acolo plin de romani. Remarca generala: romanii care muncesc in Italia investesc banii castigati in aur. Cel putin asta a fost concluzia mea, judecand dupa lanturile, bratarile si inelele ce tronau pe mainile romancelor.Si am stat noi la slujba, desi nici noi nu suntem foarte religioase, si a fost frumos,si am plecat pe la vreo 2 sa prindem trenul spre Pisa. Numai ca mai sus mentionata gara este situata la o jumate de ora de mers pe jos de la biserica,iar pe strazi nici tipenie de om.Si am mers noi singure pana la gara inarmate cu 2 umbrele, just in case. Si am ajuns cu bine in Pisa si ne-am petrecut ziua de Pasti pe treptele Domului, holbandu-ne la turn si la miile de turishti.Nu a fost chiar ca acasa,dar a fost o experienta interesanta. The end.

zana-carabina spunea...

da, si pe aici s-a distrat lumea la faza cu ciocnitul oualor rosii si cu "Hristos a inviat", fiecare a pocit cuvintele astea cum a putut.
iar de succesul sarmalelor nu ma mir, pana acum n-am intalnit strain car sa nu se dea in vant dupa mancarea noastra:)