...

Mergeam eu asa pierduta in ganduri, sa ies sau nu in oras cu astia, parca mi-as face niste legume mexicane diseara, vai, ce frumos e copacul ala inflorit, in sfarsit prind si eu o primavara calda in Lyon, chestii de-astea de maxima importanta, mergeam pe strada, zic, cand ma opreste un mosulet, foarte elegant si foarte zambitor, si ce imi zice, "senora, busco el hospital San José". Asa pur si simplu, nu tu bonjour, nu tu vorbiti spaniola, cu cel mai firesc aer din lume, de zici ca el fiind sa zicem din Madrid, ca asa si parea dupa accent, ar fi ajuns la Barcelona si ar fi intrebat unde-i spitalul ala, despre care mi-a si luat vreo cateva secunde bune sa-mi dau seama ca e Saint Joseph, noroc ca eram la doi pasi de el, ca spaniola mea nu l-ar fi ajutat sa ajunga mai departe, mi-a zis gracias si a plecat, a fost asa o faza ciudata, adica iti trebuie ceva curaj sa vii in Franta fara sa stii o boaba de franceza si sa te apuci sa intrebi senin lumea pe strada unde e spitalul San José, ce francez adevarat ar sti sa-ti raspunda la intrebarea asta?:)
Si a trecut atata timp de cand n-am mai scris, ca mi-a luat cateva minute sa-mi aduc aminte parola de la blog.

...

O sa reincep sa scriu cat de curand. Dar nu chiar in seara asta :)

...

Pfuai, de cand n-am mai scris, ma plesnise un sictir total care s-a combinat la fix cu o criza legata de mémoire-ul meu care nu voia cu nici un chip sa se lase inceput, da acuma gata, am fost cateva zile la Marsilia, on a fait les folles, dupa cum ni s-a recomandat, azi m-am intors, am luat un 15 si un 16 la niste examene naspa, hihi, I rule, ok, sunt aroganta, stiu, da putin imi pasa, trebuie sa dorm mult, mult de tot, sa-mi revin dupa destrabalarea din weekend, prea mult vin, prea multe baruri, prea frig, si vantul ala insuportabil, mai sa ne zboare, mai bine mai asteptam vreo luna sa fie mai cald, da ce sa facem daca acum a fost ziua sociopatei-care-nu-vrea-sa-fie-numita-pe-blog, 25 de ani, vai de capul nostru, ce-am mai imbatranit, "am mai multe riduri sub ochi decat data trecuta cand ne-am vazut?", "de ce nu ma suna mai multi oameni sa-mi spuna la multi ani?", "io intotdeauna-s deprimata de ziua mea", "eu nu; uite, cadou de la h&m, mai stii cand mergeam in seconduri la braila, ce ne mai bucuram sa gasim tzoale de la h&m?", "ce vremuri, oare ce-o mai fi pe la Braila", "ce sa fie, a ramas la fel", "da noi de ce nu mai traim in acelasi oras?", "oare o sa mai traim vreodata in acelasi oras?", "io m-as multumi sa fie macar in aceeasi tara", "mda", "ma gandeam asa, daca ma hotarasc vreodata sa fac un copil si o sa fie urat, ce-o sa ma fac cu el", "io nu stiu ce m-as face cu unul prost", "oare care din noi e mai superficiala pt ca se intreaba chestiile astea", "tu", "ba tu", si tot asa, am trancanit pana la doua noaptea, l-am speriat pe T, "ce-aveti atata de vorbit", ehe, nu stii tu, noi stateam cate sapte ore in aceeasi banca si pe urma mai vorbeam si la telefon vreun ceas jumate. Si asa. Mi-e somn.