...

Mancarea lyoneza este in mod oficial cea mai scarboasa din lume, sau cel putin din lumea mea; din punctul asta de vedere am nimerit rau de tot aici. Adica daca ma duceam in Bretania as fi mancat tone de clatite, si dulci, si sarate, in Normandia mi-ar fi pus aia unt, smantana sau lapte in orice, in Aquitania m-as fi umflat cu jambon si in Alsacia cu tarte flambée si carnati. Da in Lyon, jale mare. Am fost in seara asta la un bouchon (restaurant tipic lyonez), ca acolo au vrut oamenii sa mearga si io am zis ca da, gandindu-ma ca o sa ocolesc cu gratie orice mancare lyoneza si o sa-mi iau ceva banal, dar comestibil, de genul pui cu orez. Dar nu, bouchonul asta chiar era tipic lyonez, sa mor cand am vazut meniul, aveau numai si numai chestii de genul maruntaie cu sos, salata de rat, maruntaie si picioare de porc (jur!), copite de porc cu sos de mustar, cap de vitel, pate de cap de porc, boudin noir aux pommes (asta e un fel de carnat oribil, chiar e negru, in care se pune mult sange, eu oricum nu pot sa mananc chestii negre, mai ales cand stiu ca minunata culoare vine de la sangele inchegat), rosette (un fel de salam uscat cu gust putred, dupa parerea mea) si tot asa, vai de capul meu, astia mananca din animale numa capul, copitele si maruntaiele, sau cum? Pana la urma am cerut pateul ala de cap de porc si andouillete cu sos de mustar, parca imi aduceam eu aminte ca mai mancasem o data si fusese comestibil, sor-mea si Madalina, si ele oripilate in fata meniului cer si ele acelasi lucru, ca na, daca am zis eu ca e bun... Apare pateul ala, nu stiu exact ce parti din capul porcului pusesera in el, dar nu era chiar de nemancat, am zis ca hai, ne-am scos pana la urma. Dar dupa aia vin andouilletele, aoleu, stai ca n-arata cum credeam eu, la dracu, le-am confundat cu papillotele, da nu-i nimic, imi zic eu, sunt niste carnati, tre sa fie buni, ce naiba. Prima inghititura, hm, dubios, ceva nu e in regula; a doua inghititura, ce mama naibii e oribilitatea asta? A treia bucata n-a mai ajuns sa fie inghitita, pentru ca o autopsie a carnatului m-a oripilat definitiv: minunea nu era facuta din carne tocate, ci din... tanananam... matze!!!! Adica era un matz umplut cu matze, mai pe scurt!!!!! Si colac peste pupaza mai apare si patronul sau seful de sala sau ce era sa ne intrebe daca e buna mancarea, evident ca i-au picat ochii pe farfuria mea semi intacta si ce s-a gasit sa-mi spuna, ca andouilleta aia nu e mancare pentru fete!! Mai nene, tu glumesti, eu pot sa zvant cinci mici in zece minute, deci nu ma lua pe mine cu prostii de-astea, nu-s nici pe departe genul care invarteste doua frunze de salata in farfurie si zice ca s-a saturat, dar asta nu e mancare de oameni, asa in general. Noroc cu desertul, fondant au chocolat, caldut si chiar fondant, da si ala cu un minus, unde au mai vazut ei prajitura de-asta fara crème anglaise, nu se poate asa ceva. Si asa. Bineinteles ca mi-era si un pic rau cand am ajuns acasa, am luat un metoclopramid, acum sunt ok. Iar data viitoare o sa ma duc la restaurantul meu indian, unde o sa mananc carne, nu matze si copite. Groaznic.