...

Pe masura ce ma fac tot mai mare si mai desteapta, am tot mai multe revelatii din seria celor pe care le-au avut deja milioane si miliarde de oameni, da, stiu, era suficient sa zic miliarde, da whatever. Si pe masura ce ma fac tot mai mare si mai proasta, fac exact, dar exact aceleasi greseli pe care le-au facut si respectivii mai sus-mentionati, desi mi-a zis mie odata tata ca viata e prea scurta ca sa invat din greselile mele, asa ca mai bine as casca ochii si urechile la ale altora, banal, stiu, dar daca as fi fost in stare sa fac chestia tare bine ar mai fi fost. In fine, asta e partea a doua pe care nu o vom aborda azi, la ordinea zilei fiind revelatia cu numarul 583: orice chestie naspa are intr-adevar partea ei buna. Va prezint si doua ilustrari deosebit de inteligente ale acestei idei:

1)Chestie naspa: strazile din Lyon sunt mai mereu pustii, uneori e deprimant sa vad trei oameni si un caine, ok, hai, doi caini, ca altfel de unde ar fi atatia rahati pe strazi :), pe ditamai bulevardul in mijlocul zilei si nu ma luati ca unde sa fie oamenii, la munca, sigur, ca si muncesc astia de se rup, trei ore cu pauza de masa intre ele. Deci la munca nu, pe strada nu, seara ma uit la cate un bloc si vad doar cateva ferestre luminate, in baruri nu, deci unde?!! Mai ales duminica, zici ca a trecut ciuma prin oras, nu alta, e foarte deprimant uneori sa ma plimb singura, adica mie imi place la nebunie sa hoinaresc pe strazi de capul meu, fara sa-mi zgarie urechile miorlaieli de genul "mi-e frig, ma dor picioarele, hai sa ne oprim la h&m, hai acasa, are we there yet?", da chiar sa nu fie nici tipenie pe strazi e cam prea mult chiar si pentru mine.
Partea buna a chestiei naspa: Mai putini oameni inseamna mai putini cretini care se iau de mine, mai putini plozi care urla ca din gura de sarpe, mai putine babe nebune pe care le loveste la 70 de ani ideea ca un minijup le-ar veni de minune (cam doua din cinci femei de pe aici sufera de sindromul vai, ce sexy-s dupa menopauza, deci nu e de gluma). Adica pot si eu sa ma plimb linistita cu gandurile mele, fara sa ma deranjeze nimeni, plus ca unele chestii nu ti le permiti cand sunt o suta de oameni in jur, de exemplu cand e aglomeratie nu poti sa-ti tarsai picioarele prin frunzele cazute pe trotuar, da, da, ati citit bine, asta e una din placerile mele vinovate, pe langa tinutul permanent al mainilor in buzunare, de exemplu (nu ca as mai face asa ceva, mama, mai ales cu rochia aia pe care mi-ai dat-o tu, doamne fereste, nu, nu, nu :) si ca sa n-avem vorbe, ma refer (aproape exclusiv) la buzunarele mele), hait ce ditamai paranteza. Deci da, imi place la nebunie sa-mi tarasc picioarele prin covorul multicolor de frunze moarte, sau cum dracu ziceam in compunerile din clasa a doua, imi place sa aud fosnetul, sa-mi privesc pantofii afundandu-se si apoi reaparand dintre frunze, imi place mirosul frunzelor, mai ales dupa ploaie, imi place sa le imprastii in toate directiile, intr-o zi tot o s-o incasez de la vreun gunoier din cauza asta, ei saracii le aduna pe marginea drumului si pe urma vine nebuna si le zboara pana pe trotuarul celalalt :)

2)Chestie naspa: daca mai mananc o data la cantina peste fiert cu legume fierte o sa tip!!!! Nu se mai poate, dom'le, sincer as prefera niste rabdari prajite, macar alea sunt PRAJITE!
Parte buna a chestiei naspa: Ieri mi-am luat o pereche de blugi marimea 38. De doi ani incoace toti blugii mei au fost 40, ca sa nu mai zic ca asta-primavara alunecasem usor spre 42 :)
Si ok, trebuie sa recunosc, in ultimele doua zile am mancat cartofi prajiti la cantina. Cu peste fiert, bineinteles.

Deci da, chestiile naspa au in mod clar si partile lor bune. Doar ca in timp ce scriam asta am mai avut o revelatie, ce prolifica sunt zilele astea, cum ca din pacate e posibil ca unele chestii naspa s(i mai ales alea importante, fir-ar sa fie) sa fie doar naspa, punct, fara parti bune. Da nu-mi cereti exemple, va rog, nu ca n-as avea destule, da vreau totusi sa dorm la noapte. Mdea.